Pe data de 12 noiembrie, anul acesta, se împlinesc 145 de ani de când a părăsit cele lumești, Gheorghe Asachi, unul dintre întemeietorii nuvelei istorice din România. Poet, prozator, dramaturg român, ziarist, grafician, pictor, profesor și arhivist și-a asumat rolul de îndrumător în diverse domenii, cum ar fi teatrul, școala, presa și activitatea tipografică. Toate activitățile sale purtau amprenta unei profunde conștiințe naționale, pentru trezirea căreia a depus eforturi sistematice și susținute. Din pasiunea sa pentru teatru, a organizat primele reprezentații teatrale în limba română, în anul 1816. Cunoscător al unei serii impresionante de limbi străine, ca nimeni altul în vremea sa, a tradus și adaptat pentru publicul român o serie de piese din dramaturgia străină. O altă pasiune a sa a fost poezia, dedicându-se versificării unor legende istorice cum sunt „Dochia și Traian", „Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț". În ceea ce privește activitatea tipografică, Asachi este inițiatorul, în Moldova, al presei în limba română, prin înființarea primului ziar românesc „Albina românească". Și-a pus amprenta în mod hotărâtor și asupra pedagogiei române, în special prin înființarea primei școli primare de fete „Institutul pentru educația fetelor" și prin inaugurarea primei școli de arte și meserii, punând bazele învățământului artistic și politehnic.
Gheorghe Asachi poate fi revendicat de aproape orice domeniu al culturii, risipindu-și, la vremea lui, cu dărnicie, dorința acută de a impulsiona dezvoltarea culturii românești, sens în care suntem datori să-i cinstim memoria, cel puțin prin marcarea cu onoare, peste timp, a individualității sale artistice distincte și generoase.
