Hramul Bisericii din Senereuș, un sat rupt de civilizație...

În satul Senereuș - comuna Bălăușeri - de hramul sfintei biserici ortodoxe purtând numele Sfinților Arhanghelilor Mihail și Gavriil, pentru a preamări această sărbătoare, locuitorii acestei așezări, dar și mulți credincioși veniți de cine știe unde, s-au adunat întru sfințire de rugă, precum o cunună de spice așezată pe Monumentul ridicat în cinstea eroilor neamului, aflat pe latura din dreapta Bisericii.

În această zi de sărbătoare, credincioșii au avut bucuria să-l aibă în mijlocul lor pe Ciprian Dobre, președintele Consiliului Județean Mureș, cel care obișnuiește să ia parte la evenimente laice și bisericești, dar și la deschiderea unor tronsoane de drumuri sau capacități economice de producție.

În anii de când ocupă diferite funcții de răspundere, domnul Dobre a manifestat, datorită hărniciei cel caracterizează, interes și preocupare pentru problemele județului, în satul Senereuș l-am întâlnit cu mai bine de doi ani în urmă cu ocazia resfințirii bisericii, ocazie cu care a primit o diplomă de merit, ca bun mirean interesat de bunul mers al întregului județ, din preacuvioasa mână a Înalt Preasfințitului Irineu - Arhiepiscop de Alba Iulia.

Din păcate, unele probleme au rămas nerezolvate, cum ar fi cei șase kilometri de drum plin de colb, pe alocuri crispat de hârtoape, drum ce desparte satul de civilizație, ce-și așteaptă rândul pentru a fi asfaltat, conform promisiunilor electorale auzite din gura celor ce-și doresc cu ardoare puterea. Până la urmă acestea s-au dovedit a fi vorbe deșarte, praf aruncat în ochii pălmașilor în preajma alegerilor, pentru ca apoi, până la „Sfântul așteaptă", să fie timp de colbuire a minciunilor pentru încă o legislatură amorfă, doar uitarea „e scrisă în legile omenești" .

Nu am putut să remarc că o parte din pădurile, care altă dată împânzeau zona în care se află satul Senereus, au fost rase la propriu, într-un ritm de-a dreptul alert, povârnișurile dealurilor fiind bărbierite ca-n palmă pe seama a cine știe ce amenajament silvic bine ticluit. Tot așa au devenit câmpurile agricole ce mustesc, pe alocuri ițindu-se printre buruieni și căsuțe de reglaj, capetele de erupție al unor sonde a gazului metan, extras încă de pe timpul din ce în ce mai regretatului președinte de țară - Ceaușescu. Ca și atunci, această bogăție ia drumul sutelor de kilometri de conducte magistrale, purtându-l sub presiune înspre civilizația marilor orașe ale țării, bogăția acestor zăcăminte aducând atâtor directori - oameni de afaceri români și străini - preaplinul, bunăstarea, prosperitatea și îndestularea, pe când sătenilor le rămâne doar sărăcia, chiar dacă sunt proprietarii acestor pământuri pline de zăcământ gazos.

Nu am putut să nu remarc dezolanta priveliște a terenurilor rămase pârloagă, uscăciunea sălbăticită a renumitelor vii de zeci de hectare, împâslite de tufe și ierburi uscate, dar și fațada exfoliată până la tencuială a școlii gimnaziale, arătând ca și cum ar fi o clădire părăsită. Același lucru se poate spune despre alte două clădiri care ar trebui să adăpostească pe cei mai mici locuitori ai satului: școala primară și grădinița. Din prima, ce ar fi trebuit să fie o modernă unitate de învățământ primar, aflată la intrarea în sat, s-a furat tot ce s-a putut fura de-a lungul anilor ajungând o ruină, o pată pe obrazul Primăriei comunei Bălăușeri. Cealaltă clădire, cândva grădiniță, este azi precum o „ciuhă" de speriat ciori cu acoperișul și grinzile rupte, iar osatura tavanului căzut lasă loc vederii unui ochi de cer lăbărțat scrijelit pe alocuri de lații putreziți ce au cedat din cauza ploilor și ninsorilor, dar și a lipsei de îngrijire...

Dacă în preajma alegerilor trecute, domnul Ciprian Dobre și-a arătat disponibilitatea implicării în asfaltarea tronsonului de șase km de drum, de data aceasta a ridicat din umeri a neputință, relatându-ne succint și direct că drumul cu pricina nu intră în sfera de competență a județului, având statut de drum comunal, dl Dobre exprimându-și totuși intenția de a-l introduce ca proiect în programul Ministerului Dezvoltării, ca inițiativă județeană, având speranța că până la urmă Guvernul - altoit pe cine știe ce osatură îmbârligată, după alegerile prezidențiale - se va îndura de finanțarea asfaltării celor câțiva kilometri de drum. Până atunci sătenilor nu le rămâne decât să se roage lui Dumnezeu în nădejdea că, prin bunătatea Lui, le va auzi și împlini cererile...

Nu am putut să nu mă gândesc la câtă discrepanță există între resursele locului și nivelul de viață al acestor oameni, știind că doar zăcământul de gaz metan și conductele prin care se direcționează bogăția acestor locuri au devenit priorități ale statului, oamenii locului fiind lăsați de izbeliște, copleșiți fiecare cu necazurile și sărăcia lui. În prezent localitatea este ruptă complet de civilizație, atât administrativ teritorial, cât și economic, în afară de plata taxelor și impozitelor și de pusul ștampilei pe farba numelui vreunui viitor președinte de țară, să nu mai pomenim de cel de primar, deputat, senator sau consilier local, zilele se scurg lamentabil de triste, urmându-și numărătoarea inversă spre un neant prefigurat ca pentru multele localități acestui sfânt pământ românesc, astfel de vizite, interesate, precum cea de la Hram, să devină palide răbufniri unor inițiative fără consistență, fără să aducă schimbări majore în viața omului de rând, dar cu bătaie în zona alegerilor.

Ziua și-a desăvârșit trecerea printr-un bogat și frumos program artistic al Despărțământului ASTRA „Teodor Muică" Sângeorgiu de Pădure, condus de doamna Emilia Feier, cea care s-a implicat cu toată dăruirea și priceperea în cultivarea a ceea ce poporul român, respectiv oamenii acestui pământ dintre Târnave, au strâns cu migală de-a lungul istoriei în lada de zestre a neamului strămoșesc, nestematele cântecului, obiceiurilor, portului și jocului popular românesc. Spectacolul desfășurat la Căminul cultural a continuat cu un moment coregrafic susținut de promițătorul ansamblu de dans popular românesc din comuna Bahnea, evoluția scenică a tinerilor dansatori fiind răsplătită cu vii și îndelungate aplauze, la fel cum s-a întâmplat și cu următorul moment, cel vocal, susținut de grupul folcloric „Flori de nalbă" din Daneș. Spectacolul s-a încheiat cu un recital vocal, al fiicei satului - Cristina Bereș - care a interpretat un cântec de o frumusețe aparte, cu un mesaj impresionant, aparținând regretatului artist Ion Dolănescu: „Casa părintească nu se vinde/Nu se vinde locul cel mai sfânt/Încă vin copiii să colinde/Nu știu că bătrânii nu mai sunt/…" Un program de cântec și joc popular, care a avut darul să descrețească frunțile bunilor săteni. Din ce în ce mai uitați de mai-marii vremurilor noastre, ce-și au singura grijă locurile de veci, știind că, din păcate, tinerilor - copiii și nepoții - nu le rămâne alternativă decât calea exodului, întrucât acasă nu li se oferă oportunități de a trăi și munci decent.

Depopularea satelor și dezrădăcinarea oamenilor, iată cu ce ne-am ales din implementarea democrației originale, propăvăduită cu un rânjet, în urmă cu un sfert de veac, de am ajuns astăzi să fim dați drept model de „ce nu trebuie făcut" pe întreg mapamondul.

 

Lasă un comentariu