• Târziu, în toamnă, frunzele în culori arămii ne vestesc deopotrivă încheierea culesului strugurilor brumării din podgoriile Târnavelor, cât şi începutul fermentării mustului din imensele budane ale cramelor de la Mica, Jidvei, Băgaciu, Blaj, Moşna, Seleuş, Dupuş, Nemşa, Biertan şi Bârghiş, tulburelul lor dulceag şi aromat având parfumul îmbietor al viitoarelor vinuri medaliate cu aur, din care vom degusta cu plăcere în nopţile lungi ale apropiatei ierni.
• „Iubesc toamnele,/sunt atât de sincere/nu se sfiesc să ne spună vorbe-ruginii în faţă/cât de singuri putem fi/singuri în doi/ori/singuri de unul singur" (Fragment din poezia „Toamna", inserată în paginile volumului „Cuvinte nevindecate", autoarea lui fiind poeta Mihaela Cernea, membră a Cenaclului „Elena din Ardeal", cu sediul în municipiul Târnăveni, volum apărut în anul 2013 la Casa de Editură Mureş din Târgu-Mureş)
• Într-o toamnă-văratecă, precum cea de acum, îţi vine s-o iei la drum în tovărăşia geamantanului „chiriaşului grăbit" a lui Topârceanu, reîntorcându-te, definitiv, în satul tău natal, chemat de amintirile plăcute ale casei părinteşti. Ca şi de mulţimea dorurilor aşternute în colbul drumurilor de hotar şi de tristele şi uitatele morminte ale înaintaşilor tăi bunici şi străbunici, părinţi, fraţi şi surori, unchi şi mătuşi, veri şi verişoare, învăţători şi profesori, colegi şi colege de şcoală, prieteni de joacă şi de gâlceavă. Mânat de dorurile trecutelor readuceri-aminte să vezi şi să asculţi, ziua în amiaza mare, cum vrăbile gălăgioase se scaldă în dogoarea nisipului încins, certându-se din te miri ce, iar la căderea serii să numeri în gând trilurile turturelelor şi guguştiucilor, după care să te laşi cuprins de vraja cântului melodios al mierlelor negre, pitite printre ramurile merilor şi perilor încărcaţi cu roadele aurii ale toamnei. Îndurând oboseala trupului călătorit şi purtat prin lumea largă, precum şi durerea greoaie a minţii încărcată de atâta învăţătură, să le „cerşeşti" bătrânilor ţărani înţelepţi ai satului îngăduinţa să intri în sfatul lor, iar duminica să te aşezi în strana bunicului, de lângă altarul bisericii, pentru a asculta predica bătrânului preot Nichifor, fratele cel mic al bunei şi răposatei tale mame. Şi s-o ţii tot aşa până când Bunul Dimnezeu te va chema la sânul Lui. Iar tu să nutreşti speranţa că pe talerul cântarului vieţii tale vor fi rânduite şi destule fapte bune, alături de cele rele, în aşteptarea Judecăţii de Apoi!
