Spre sfârșitul lunii septembrie, cinsteam împlinirea a 101 ani de la nașterea Mariei Tănase (n. 25 septembrie 1913-d. 22 iunie 1963). Era cel de-al treilea copil al lui Ana Munteanu, țărăncuță frumușică din satul transilvan Cârța, situat pe malul stâng al Oltului, nu departe de așezarea natală a lui Badea Cârțan și de începutul urcușului spre Trasfăgărășanul înălbit de cele dintâi zăpezi timpurii ale apropiatei sosiri a iernii. Tatăl ei, Ioan Coandă Tănase, soțul Anei, era oltean din Oltenia, un iscusit floricultor într-o mahala a Bucureștiului. După ani și ani de glorioasă profesie muzicală, pe tărâmul interpretării autentice a folclorului muzical românesc, în noaptea de 22 spre 23 iunie a anului 1963, la doar trei zile de la sfârșitul echinocțiului astronomic al verii, avea să vină și sfârșitul vieții mult îndrăgitei cântărețe. Regretele celor care am ascultat-o și am văzut-o cântând aveau să fie cu atât mai mari cu cât inegalabila interpretă a cântului românesc încă nu împlinise vârsta de 50 de ani. În semn de o frumoasă și blândă aducere- aminte a copilăriei petrecută pe ulițele și câmpurile satului natal al mamei sale, locuitorii din Cârța i-au îndeplinit o mai veche dorință: săparea, la marginea unui lung drum de care și căruțe, a unei fântâni cu apă bună, cine bea din ea s-alină, dându-i numele de „Fântâna lui Măriuca".
