A rămas, așadar, în trecut, devenind pagină de istorie, și turul al doilea al alegerilor prezidențiale! A învins Klaus Iohannis, în urma celei mai mizerabile campanii electorale postdecembriste, campanie în care preopinentul Ponta și ai lui au coborât, jenant, rușinos de jos, în toată această cloacă politică actuală. Victor Ponta sfidător, ca premier, cu toate datele în mână prin natura funcției, a atacat, în jur cu miniștri și o liotă de consilieri, fiindu-i la îndemână lecția aroganței lui Adrian Năstase, în fața unui Klaus Iohannis, în anumite momente ale confruntării parcă atunci căzut din lună, vizibil în dificultate la prima confruntare. Neamțul, ardelean de-al nostru, deși cu câteva atuuri în mână, n-a știut să contraatace, să-l anihileze pe vicleanul Ponta, prin anumite replici de efect. Se știe că, pe anumite canale mass-media, s-a vânturat zvonul neghiob, lansat din scopuri diversioniste, că neamțul Iohannis ar fi bătut palma, pe căi secrete, după înțelegeri subterane, cu popa Tõkés László, nemernicul atât de doritor al autonomiei teritoriale a așa-zisului ținut Secuiesc, cel care cerea protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei, și cu Kelemen Hunor, mai-marele struțo-cămilei UDMR (care, de fapt, prin Harghita, Covasna, Mureș, Satu Mare, în turul al doilea l-a boicotat pe Iohannis), uniune doritoare de autonomii teritoriale și de destructurări ale Statului Român, cu gândul la federalizarea României făurite la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Iar prin cei doi amintiți, cică neamțul ar fi bătut, indirect, palma chiar cu Viktor Orban, premierul Ungariei, care, la rândul lui, fuga-fuguța, a ajuns la Moscova, să bată și el palma, închinându-se Rusiei lui Putin sub steaua rubinie a Kremlinului! Stupid! Scenarii rocambolești! Atâta-i trebuie românului ardelean, mai ales, să i se vâre în cap așa ceva! Adversarii neamțului pe asta au contat, în ideea subțierii electoratului votant, în confruntarea cu Ponta.
Care-i adevărul? Astfel de dovezi, cu toate strădaniile adepților compromiterii neamțului, nu există. Diversiuni de campanie electorală, conform unor scenarii de culise?! Numai că pe neamț l-a durut gura și a ezitat să iasă în fața românilor și să le spună doar atât. „Oameni buni, totu-i o minciună, o născocire penibilă a lui Ponta și ai lui. N-am nimic comun, nici cu Tõkés László, nici cu Kelemen Hunor și cu UDMR! Nu le-am cerut voturile! Dimpotrivă, sunt pentru unitatea statală a României, pentru respectarea Constituției și a legilor țării!". Atât! Asta era necesar, mai ales în Ardealul care să-i aducă voturi lui Iohannis. Și nu puține în turul al doilea, știut fiind că tocmai Ponta este cel care a bătut palma cu Kelemen Hunor, îmburcând UDMR la guvernare, el este cel care l-a adus lângă el și pe Frunda, consilier onorific. N-a făcut-o!
Din păcate, unii români au încă orbul găinilor, dovedind o îngrijorătoare scurtime a memoriei, făcându-se că au uitat, pur și simplu, dovezi relevante, oricui la îndemână, loviți de o ciudată amnezie, că, înainte de alegerile parlamentare din anul 2012, PSD a încheiat, la început de octombrie, un pact secret, cu UDMR, publicat integral în paginile „Cuvântului liber", ținut departe de cunoștința publică, prin care, în caz de victorie, învingând prin moțiunea de cenzură și demolând puterea de atunci a Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, noul guvern Ponta va aduce, imediat, la guvernare UDMR, cu toate privilegiile cerute de udemeriști. Aceiași români au uitat, din păcate, și condițiile în care USL a învins atunci, prin victoria trecerii prin Parlament a acelei moțiuni de cenzură. Vă mai amintiți? „Dacă vom învinge - clamau liderii USL, din care PSD și Ponta făceau parte alături de PNL - niciodată nu vom bate palma cu UDMR, acest rău al relelor. Fără UDMR la guvernare!". Asta clamau Ponta și ai lui. În privința acelei stupide hotărâri de guvern, emisă sub presiunea UDMR, de Guvernul Ungureanu, pentru înființarea universității maghiare la UMF Târgu-Mureș, vă mai amintiți ce clamau Ponta și Antonescu? Dacă ați uitat, vă amintim. „Chiar a doua zi - promiteau ei - dăm cu ea de pământ!". A dat, cumva, Ponta, ajuns premier, cu ea de pământ, după victoria prin trecerea prin Parlament a moțiunii de cenzură? Nu!
Desigur, toți ne amintim de acel penibil moment din seara anunțării primelor rezultate ale USL la alegerile parlamentare din 2012. În momentul în care România
era uluită de un rezultat extraordinar, neașteptat, de peste 63%, în loc să mulțumească românilor pentru acel succes neașteptat, care l-au purtat spre victorie, dovedind că merge muntele la Mahomed, nu invers, domnul Ponta anunța, spre uluiala românilor, spre surprinderea unei țări (dând în vileag acel pact secret, de care aminteam), că i-a telefonat lui Kelemen Hunor, l-a felicitat și invită UDMR la guvernare. Stupoare! Oare care ar fi fost rezultatul, dacă asta o făcea el cu trei-patru zile în urmă?! Mai pupa el o astfel de pleașcă? Nu și-a dus atunci gândul până la capăt din cauza protestelor românilor ardeleni și ale presei! Iar dacă atunci Ponta și ai lui guvernanți nu au reușit să-și materializeze, să-și ducă până la capăt gândul mizerabil, el o va face la ruperea USL, folosită ca pretext, deși avea și alte soluții, ducând UDMR la guvernare, dându-i un post de vicepremier, doi miniștri, secretari de stat, directori prin ministere, prefecți și subprefecți. Așa și-a respectat domnul Ponta cuvântul dat românilor, Ponta cel care dorea să devină președinte al României!
Specialitatea PSD, exersată din 1990 încoace, este aceea de a trage câte o ață dulce, în momente de cumpănă, prin gura unor naivi, dându-le posturi, încheind alianțe toxice, împotriva logicii și a firii! Cine-l înjura, copios, mai ieri doar, pe Ponta, prin campania pentru turul întâi al alegerilor prezidențiale? Tribunul Vadim! Îl făcea cu ou și cu oțet pe Ponta, dându-l prin pesmeții băloșeniilor lui. Cine i-a întins mâna, cerându-i voturile în cel de-al doilea tur, după spusa „Fă-te frate cu dracu', până treci puntea"? Domnul Ponta! Nu au nicio importanță fecalele pe care i le-a aruncat Vadim în cap. S-a pisicit pe lângă premierul candidat la prezidențiale și Dan Diaconescu, altă caiafă, să nu mai vorbim de acest Meleșcanu, de lunecosul și alergătorul după ciolan, Călin Popescu Tăriceanu, anunțat de Ponta ca viitor prim-ministru. Trădările sunt recompensate cu arginții Iudei! Doamne, ce politică mai e și asta? Un mare adevăr se confirmă din 1990 încoace: „În politică nu există sentimente, ci doar interese!". O spunea Churchill. Interese imediate, pentru cumpărarea sau vânzarea unui pumn de voturi în zornăitul celor 30 de arginți ai trădării. Dacă înaintemergătorii liberali, făuritori ai României Mari, ar afla ce a făcut urmașul lor - Tăriceanu -, s-ar întoarce în mormânt!
Nu cred, apoi, că românii ar putea uita acel incredibil incident recent, când un lider PSD-ist, insul Govor, președintele organizației din Satu Mare, care-i și vicepreședintele Consiliului Județean, fără pic de jenă, fără pic de rușine, îi amenința pe primarii, pe directorii de școli, pe soțiile preoților, așezându-l într-o postură jenantă până și pe ÎPS mitropolitul Andrei. Cu degetul întins spre ei, le atrăgea atenția că, dacă nu vor vota cum zice el, cum el le dictează, deci cu Ponta, candidatul PSD, nu vor mai pupa niciun leuț. Bine-bine, se întreba un român: „Da' banii ăia sunt ai lui? Îi aduce el de acasă? Nu-s bani publici, deci ai noștri, ai contribuabililor, din taxe și impozite? Bani peste care el se face stăpân". Iar dacă ăia, considerați slugile lui, peste care el se face stăpân absolut, nu vor face ce zice el și nu vor vota cu Ponta, vor vedea ei pe dracul gol: „Vă ia, mă, mama dracului!". Amenințarea mergea, ironia sorții, și spre slujitorii bisericii!
Din păcate, în turul al doilea aveam să vedem tâmpenii de nemaiîntâlnit din 1990 încoace pe aceste zglobii meleaguri: găinile au ajuns agenți electorali ai PSD, prin acele galinacee cu bilețele anti-Iohannis la gât, aruncate în ograda PDL București. Stupid! Jenant! Mizerabil! Suficiente sunt motivele și ne întrebăm: chiar atât de jos a ajuns clasa politică românească pe această scenă degradantă, a decăderii, a prăbușirii în
total ridicol?!
Din păcate, atunci când tupeistul Ponta s-a repezit la Iohannis, să-i vâre, figurat vorbind, degetele în ochi, cu știuta-i obrăznicie tipică, neamțul tot neamț: calm, parcă de nimic tulburat, în această realitate de doi bani, n-a scos asul din mânecă, având suficiente argumente, serioase, la îndemână, să-l facă arșice! Bun-simț păgubitor, din păcate, în fața impertinenței, a obrăzniciei și sfidării agresive. Acolo bătălia era care pe care! Iar, în astfel de situații, când adversarul încalcă, total, elementele fairplay-ului, scopul mai și scuză mijloacele! El trebuia să vină cu un argument de total bun-simț, în cazul unor laude fără acoperire: cele opt milioane de români săraci la ora actuală, români ajunși un fel de chiriași în propria țară! Apoi, nu înțelegem de ce neamțul avea rezerve, gest inexplicabil, atunci când Ponta îi vâra pe gât PNL-iștii și PDL-iștii aflați în conflict cu legea, ezitând să-i atragă atenția că „baronii" sunt, de fapt, de ambele părți, corupții nu sunt doar pe o singură parte, că ei există prin toate partidele, arătându-i și ce se află dincolo, în acel plan secund, populat de un Gheorghe Ștefan (zis Pinalti), de un Sorin Roșca Stănescu, de Horia Uioreanu, care, într-adevăr, au călcat pe bec, dar acolo-s și baronii penali, care au mers și merg pe urmele lui Adrian Năstase: „eminența rozalie" - Viorel Hrebenciuc, Nicușor Constantinescu, Ioan Adam, Mircea Cosma, Vlad Cosma, din ograda proprie a PSD, făcând parte și ei din acel „delir majoritar". Dacă tot s-a ajuns la datul cu degetele în ochi, de ce nu i-a amintit lui Ponta pe foștii miniștri PSD, vreo cinci, implicați în scandalul Microsoft? Tot atunci ar fi trebuit să-i spună opozantului candidat că acei români, 15.000-20.000, care au protestat pe la Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov, prin alte localități ale Ardealului, contra corupției, nu sunt niște „golani", cum spunea un ministru habarnist, iar „Lupa Capitolina" (Lupoaica), cu Romulus și Remus, nu-i o „vulpe", cum susținea, de au râs toți elevii, domnul Pricopie, ministrul Educației Naționale din România. Că, vorba regretatului Fănuș Neagu, acea „fabrică de metafore" și de ziceri uluitoare: „Mie nu mi-i frică de ministru, ci de cultura ministrului!".
Doamne, în ce lume de găunoși, de găinari politici și de alunecoși care își schimbă opțiunile conform „politicii giruetei", cum bate vântul, am ajuns să trăim azi! Oare la ce să te mai aștepți? La ce să te mai aștepți în fața salturilor dintr-o barcă politică în alta, „modele" fiind Constantin Anton Călin Popescu Tăriceanu și Teodor Meleșcanu, fripturiști, ipocriți și farisei, alergători după ciolan, numai să fie cât mai mare. Conștiința? Ia, mai ducă-se dracului, își spun ei. Ce mai contează ea azi? Chiar acolo a ajuns stupida politică românească a inșilor fără coloană, cu care s-a înconjurat Ponta? Unde mai sunt rușinea, jena, necesara reținere? Vax!
Chiar ne mirăm că neamțul, cu educație și bun-simț, atunci când Victor Ponta amintea de cinste, n-a insistat ceva mai mult pe scandalul plagiatului, amintindu-i că, dacă un elev copiază la BAC, este dat afară, iar hârtia aia pe care el, în apărare, o flutură, nu face nici cât o ceapă degerată!
Ce putea să-l mai întrebe neamțul pe Ponta? Multe! De pildă, unde sunt pădurile, sutele de mii de hectare, terenurile agricole, imobilele nenumărate, retrocedate, sub guvernarea lui, unor urmași ai grofilor criminali de război, prin acte falsificate? Unde-s azi petrolul, gazul, energia, băncile? Mai nou, prin legea votată și de PSD, pământul românesc se vinde străinilor! Este vândută moștenirea lăsată de moși și strămoși, în timp ce alte țări nu dau străinului nicio palmă de pământ!
Referitor la acea lege a amnistiei, invocată în dezbaterea celor doi, românul știe un lucru cât se poate de clar: așa cum dorește și Vadim, ea, din interes de partid, se vorbește că va fi votată, indiferent de împotrivirea opoziției!
Neamțul s-a redresat la a doua întâlnire, cu un capital decisiv pentru a învinge! A învins, tocmai când puțini se mai așteptau. Printr-o prezență extraordinară la vot (63,4%), românii au dorit și au produs schimbarea, au dovedit că și mămăliga explodează, învingând aroganța agresivă și golăneala de partid, din jurul candidatului Ponta, învins de Iohannis. De data asta, din gura lui a zburat un porumbel alb, atunci când îl felicita, recunoscându-i victoria, pe neamțul, viitor președinte: „Poporul are întotdeauna dreptate!". Da, poporul acesta, disprețuit de mai-marii zilei, care, duminică, 16 noiembrie 2014, și-a amintit de primul vers din Imnul de Stat al României: „Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!". Românii asistă la o victorie istorică, incredibilă. Klaus Iohannis, neamț, minoritar de altă religie decât cei 89% români, majoritari ortodocși, caz unic din 1990 încoace, a reușit să recupereze cele 10% procente care-l despărțeau de Victor Ponta, care a suferit o tristă înfrângere. Românii s-au trezit! țara s-a trezit parcă din somn, oferindu-ne o frumoasă poveste. România, de data aceasta, spre uimirea unei Europe, a votat nemțește, electoratul românesc, tolerant, civilizat, dovedindu-se cu mult mai realist și mai inteligent decât clasa politică, decât guvernanții. Un vot echivalent cu o palmă zdravănă, răsunătoare, pe obrazul PSD, și al aliaților lui politici. O lecție utilă! Ce ar trebui să urmeze? Demisiile! Demisia premierului Ponta, care, după turul întâi, clama: „Dacă un singur român din diaspora nu va putea vota, demisiile tuturor!". Demisia domnului ministru al Externelor - Teodor Meleșcanu (la Torino, la Paris, prin alte orașe europene, românii care n-au reușit să voteze au fost dispersați cu gaze lacrimogene, cu tunurile cu apă!), și a pitpalacului ministru delegat pentru românii din afara granițelor, Bogdan Stanoerici. Și ar mai fi ceva. Ne întrebăm, ca patrioți și naționaliști români: oare în fața Europei și a lumii, mai pot spune Tõkés László și Kelemen Hunor, mizerabilii care vor autonomie teritorială, pe criterii etnice, plângându-se, ca din gură de șarpe, că minoritățile nu au drepturi în România?! Președintele ales al României este neamțul Klaus Iohannis? Și punctum!
P.S. Prilej să reiterez cele de mine afirmate la 24 octombrie 2008, când, scârbit de tot ce se petrece pe scena politică românească, părăseam, definitiv, ideea de a mai face parte din vreun partid. Am fost în PUNR, deputat, în două legislaturi în Parlamentul României, și vicepreședinte al partidului de suflet al românilor ardeleni. Și atât. Reamintesc cele atunci spuse, întărind precizarea că nu fac și nu voi face parte, de acum încolo, din niciun alt partid. Voi face, ca membru al poporului meu românesc, doar o singură politică: apărarea interesului național, pe baricada adevărului, a culturii, a integrității teritoriale a României. Ca și până acum, voi sta de veghe la intersecție, cu condeiul, plesnindu-i pe toți cei care, indiferent de culoarea lor politică, trec pe roșu! Totul, în numele adevărului cuprins în îndemnul lui Nenea Iancu Caragiale: „Cinste și gramatică!".
