Poporul român este, tot mai intens, ținta celor mai aberante psihoze păgâne proferate, în spațiul public: „Plevușca" PAVEL CORUŢ (III)
Cea mai bună dovadă că Pavel Coruț înțelege doar până la un punct amploarea scrupuloasă a proiectului de mondializare pregătit omenirii în spatele ușilor „foarte închise", în al cărui joc dezonorant s-a angrenat cu zelul specific unui păpușar second-hand, este faptul că, în ruperea „pe nesimțite" de valorile trecutului istoric, într-adevăr vom asista la o contestare radicală a religiilor, percepute ca factor de „frână" în calea „progresului" și „civilizației", cum ne prezice chiar el („ei - creștinii - n.a. - se opun vieții civilizatoare… a întregii Umanități" - I, pg. 28), dar în realitate arhitecții globalizării ne pregătesc omogenizarea tuturor religiilor într-un amalgam de gen „ghiveci universal". Ruperea aceasta, produsă în numele și pentru instaurarea societății lor planetare, este justificată de P.C. prin argumentul aberant că nu vom mai fi interesați de ce anume gândeau străbunii noștri „inferiori" („oamenii vor renunța și la tradițiile religioase moștenite de la străbunii aflați pe o treaptă inferioară a evoluției umane" - II, pg.39), nici de „semicivilizația prezentului" (I, pg.6), cu ai săi oameni… „abia semicivilizați" (II, pg.55), ci de „alinierea națiunii române la axa viitorului progresist" (I, pg.30). Viitorul preconizat de el, văzut ca pe un salt la „deplina umanizare și… civilizare" (I, pg.6), s-ar concretiza ca o necesitate strigentă și viabilă „în mai puțin de un secol" (I, pg.4), deci într-un veac „al accelerării progresului" (II, pg.39), pentru că „oamenii de știință conștienți și responsabili" vor să vadă înfăptuit „un nou model de societate, cu un nou model de erou uman" (II, pg.422), întrucât „cel puțin un sfert din umanitate e pregătită psihic pentru efectuarea saltului către noul model de om și societate" (II, pg.425). Deducem deci că noi, adică majoritatea încă „nepregătită psihic", nu vom avea de ales și va trebui să fim supuși forțat la noua orânduire („orice împotrivire ar fi inutilă" - I, pg.4)! Proorociile sfinte ne spun însă nouă și ce anume va urma: împăratul Antihrist, pentru care se nevoiește (și chinuiește) antihristul P.C., își va începe guvernarea mondială și, fără de nici o milă sau iubire de oameni, se va inaugura astfel o persecuție a creștinilor cum nu a mai fost în istoria lumii și nici nu va mai fi (nu se va compara în cruzime cu nici un fost regim totalitar)!
Conceptul și execuția proiectului antihristic, adică „organizarea și funcționarea mentalului colectiv planetar" (II, pg. 159), intră în sarcina mișcării sioniste evreiești aflate sub acoperire masonică. Aceasta este cea care, conform unui document de-al ei din 1936, creează de zor condițiile pentru proxima domnie universală a antihriștilor prin otrăvirea moralității singurilor adversari reali, creștinii („aceștia trebuie aduși în situația… de a considera credința lor o rușine, iar ascultarea față de Biserică ca o sclavie degradantă")! Bineînțeles că P.C., diversionist, vrând să-i scoată basma curată pe conspiratori, consideră iminentul lor pericol ca fiind un „uzat clișeu antievreiesc" (II, pg.43) și încearcă să ne adoarmă vigilența prin inocularea ideii false că rolul tandemului, evrei - masoni în „acapararea puterii mondiale" (I, pg.414), de-a lungul istoriei, „a fost periferic și diminuat mereu, datorită ponderii lor foarte reduse în populația pământeană" (I, pg.413)!
