Într-o atmosferă deosebită, poate mai aparte față de alte lansări de carte, în prezența a numeroși iubitori de poezie, la Casa de Cultură „Mihai Eminescu" din Târnăveni, în Sala Oglinzilor, a avut loc lansarea cărții de poezii, „Răstimp între lumi", autor Viorica Șutu, poet la a 3-a apariție și care are deja finalizată a 4-a carte, într-o fecundă pornire, dar și statornicie în poezie și grafica sa, mereu alături de cuvânt. I-au fost alături personalități de seamă ale urbei, oficialități și mulți iubitori de cultură. La această lansare de carte, o nouă sărbătoare a sufletului Vioricăi Șutu, îmbrăcat atât de frumos în această nouă carte, frumos intitulată „Răstimp între lumi", frumos scrisă și la fel de frumos editată spre bucuria iubitorilor de poezie, cei prezenți au avut ce savura și să se bucure de momente de înaltă trăire spirituală și sufletească.
Cartea este o deschidere și îndemn spre iubire, frumos și adevăr într-un timp când aproape nu mai avem răgaz, în răstimpul dintre două clipe, răgaz între două respirații, copleșiți fiind de răutatea lumii și de adversitățile crescânde dintre noi.
Viorica Șutu merită să fie admirată și prețuită pentru profunzimea actului său artistic, în toate planurile în care se manifestă, poezie, grafică, pictură. Poezia ei spune despre ea mai mult decât ar încerca oricine să spună, despre talentul ei de a desena adevăruri în cuvinte, despre stăpânirea metaforei în poezie, despre existențialitate, despre esența de adevăr și viață, ce ni le împărtășește la fel și în grafica simbolistică ce însoțește poeziile ei, despre încercările sorții, dar și depășirea lor, în comuniune totală cu natura, care o acceptă total și pe care o înțelege ca sens de a fi.
Sigur, toate poeziile îți rețin atenția, prin esența ideilor lor și te fac să revii pentru a le citi din nou, redescoperind nuanțele și adevărul lor. Dar ai putea citi oare fără a fi cucerit definitiv de profunzimea gândirii poetei, poezia „Neputințe"? O poezie care cucerește, căci ea este zbor și nu neputință și aceasta este în tonul superlativului cu toate celelalte poezii ale ei: „Din palme verbele îmi cad/ pe sita/ ca umbra de plop./ Cum să scot spinul/ din copita/ de mânz bezmetic în galop?/ Cuvinte despletite,/ se joacă de-ascunsul,/ la margini/ de vreme mă cheamă,/ cuibar/ de jar e apusul,/ când ani fără număr/ ia vamă."
Viorica Șutu este un fenomen artistic local de excepție, ce ne surprinde și ne încântă la fiecare apariție cu dimensiunea și profunzimea, cu valoarea poeziei sale, îmbrăcat într-un chip luminos și un suflet care impresionează pe toți cei ce o cunosc, prin noblețea sufletului, caracter și spirit de luptător pentru frumos, bine și adevăr în viață.
Ar trebui mai întâi să cunoști OMUL Viorica pentru a te lumina și bucura de frumosul iradiat de această ființă, de altfel discretă și timidă, dar care este tot mai convingătoare în poezia ei. Ar trebui să fii aproape de ea în câteva momente și ipostaze, nu numai să-i citești versurile sau să-i vezi desenele ca să o înțelegi deplin. Să o vezi îmbrățișând o pădure întreagă, nu numai un copac, cu sufletul ei plin de simțire și iubire de natură. Ar trebui să o vezi îmbrățișând cerul cu ochii ei luminoși și călcând desculță iarba și frunzele pădurii, lăsându-se mângâiată de ele, ca să poți pătrunde în adâncimea universului ei, de iubire, de iubire de natură, de adevăr și frumos, de sens al existenței, noțiunea de a fi, de a fi frumos, și nu oricum, toate acestea ilustrate în versurile ei.
Citind poezia Vioricăi Sutu vei înțelege mai bine și vei cunoaște îngemănarea sufletului cu natura, verticalitatea și frumusețea bradului, vei vedea mai bine unduirile plopilor, pe care îi invocă des în versurile ei, dar și unduirile salciei ce se apleacă sub vânturile și furtunile ce-i sunt sortite la fel ca omului, și acest aspect de acceptare a sorții, dar în aceeași măsură de luptă continuă cu ea, va fi prezent în multe din poeziile ei. Un suflet măreț, de noblețe și gingășie și în același timp de putere, de luptă pentru adevăr și frumos, ce te convinge de acestea și în viața de toate zilele, dar la fel și în poezia ei, însoțită de o grafică de excepție, care spune la fel de mult odată cu cuvintele, dar la fel de bine și în locul lor.
Poezia Vioricăi Sutu trece prin toate gamele și registrele simțirii, de la nostalgie la neîmpăcarea cu prezentul, de la pierderea iubirii la comuniunea cu natura, de la reverie la confundarea cu simțămintele de naționalism, de patriotism, o noutate în această carte, exprimată în mai multe poezii din acest volum („Poem pentru Ardeal", „Doină printre străini" ș.a.), deși ea vorbește demult foarte des de pelasgi și de Hiperboreea.
Definirea menirii poetului se conturează din prefața cărții, aceea de a lumina în căutarea adevărului. Pornind cu un pasaj din „Primejdia mărturisirii" a lui Nicolae Steinhardt, completat cu altul al lui Thomas More, poeta simte nevoia de a comunica, ca și Steinhardt, gândurile sale confuze, „dar care au menirea de a lumina, de a dezvălui simțăminte contradictorii, în care îl faci părtaș pe cititor întunecimilor în care te zbați", și care îi arată cititorului calea și raza de lumină de urmat prin sensul ideii și cuvântului.
După „Cărări de gânduri" și „țărm anonim", noua carte a Vioricăi Sutu, „Răstimp între lumi", este o invitație spre o nouă oază de suflet, de bucurie și simțiri împărtășite în egală măsură iubitorilor de poezie, căci ce-ar fi viața fără puțină poezie, sarea în bucate ce întregește totul și dă gust vieții. O nouă carte a Vioricăi Șutu este o nouă ocazie de a fi invitați să deschideți pagini spre o poezie de calitate.
La evenimentul moderat de dl ing. Ioan Munteanu, poet și eseist, cu o regie în care imaginile sincronizate cu momentele evocate s-au întrecut în frumusețe cu muzica atașată, au exprimat cuvinte de apreciere vis-á-vis de poezia Vioricăi Șutu mulți din cei prezenți și numai timpul a făcut ca numărul lor să fie și mai mare. Au luat cuvântul și au elogiat poezia sărbătoritei: dl primar, jr. Sorin Nicolae Megheșan, colegele sale întru cuvânt și prietene, poetele Viorica Feierdan și Vanda Ani, prof. Ionel Covrig, dr. prof. preot Aurel Hancu, preot Eugen Gligor. A încântat asistența, ca de fiecare dată, la sfârșitul cuvintelor rostite de antevorbitori, poetul Nicolae Băciuț, care, pe lângă elogiile la adresa cărții, a astâmpărat setea de frumos și cunoaștere a asistenței, din limpezimea izvo-rului gândurilor domniei sale, din care curge poezia odată cu înțelepciunea, echilibrul odată cu adevărul și bucuria cuvântului odată cu speranța seninului și binelui.
Viorica Șutu, cea sărbătorită și felicitată de toți cei prezenți pentru momentul de trăire sufletească încercat de toți, a încheiat cu promisiunea că va reveni în curând cu o nouă carte pentru iubitorii de poezie.
Momentul trăit a fost unul deosebit, cu o înaltă încărcătură spirituală, care a demonstrat încă o dată că la Târnăveni este deschidere spre poezie și cultură, în general, că la Târnăveni cultura trăiește și că aici este o vatră caldă pentru frumos, bine și adevăr.
