Este o mică istorioară care ne vorbește despre o bătrână care citea din Scriptură pe un scăunel la poartă i care a fost întreruptă de un trecător necredincios:
- Ce citești?, a întrebat-o el.
- Citesc Cuvântul lui Dumnezeu - fu răspunsul acesteia.
- Dar cine ți-a spus că e Cuvântul lui Dumnezeu?
- El Însuși.
- Cum El Însuși? Cum poți să-mi dovedești aceasta?
- Da, zise femeia privind în sus, poți dumneata să-mi dovedești că acolo sus este soarele?
- Desigur, cea mai bună dovadă e că-mi dă lumină și mă încălzește. îi zise el.
- Exact așa e cartea aceasta, îmi încălzește inima și îmi luminează viața, răspunse bătrânica având fața luminată de bucurie.
„Apropiați-vă de El și vă luminați; și fețele voastre să nu se rușineze." (Ps. 33,5)
(Apărut la Editura Nico, volumul „Mi-a bătut Domnul la poartă" se găsește la Catedrala Mare)
