Deși piața forței de muncă are probleme, România ar putea să nu aibă atâția șomeri ca în prezent, nici ca mii și mii de oameni (tineri, mai ales) să-și ia… lumea-n cap. Cu toate acestea, piața forței de muncă are, încă, probleme grave. Cele mai mari dificultăți le au la angajare tinerii, pe care învățământul românesc nu-i ajută să se încadreze în cerințele pieței. Potrivit specialiștilor în domeniu, principalele măsuri care ar trebui luate pentru rezolvarea problemelor ocupării sunt recalificarea și reconversia profesională, în funcție de cererea de pe piața forței de muncă.
Pe de altă parte, o soluție salvatoare pentru pregătirea forței de muncă din România ar fi proiectele europene, însă accesarea lor se lasă așteptată. Și banii nu sunt puțini, câtă vreme, 4,3 miliarde de euro este valoarea fondurilor structurale pentru dezvoltarea resurselor umane pe care România le-ar fi putut accesa până în anul 2013. Dar 2013 a trecut, iar, deși au fost depuse mii de proiecte europene, nu au trecut de evaluare nici măcar jumătate din ele. Vina o poartă - conform ministrului Muncii - oamenii care lucrează cu aceste proiecte, cărora le este frică să le avizeze, pentru a evita astfel eventualele explicații date la Curtea de Conturi sau plângeri la DNA.
Însă nici legislația muncii nu este adaptată la nevoile de dezvoltare și la realitățile economiei românești. Există, încă, numeroase dispoziții lacunare, confuze, contradictorii, care complică viața angajatorilor și a managerilor de resurse umane și care, nu de puține ori, pun în dificultate instanțele de judecată în sute de litigii de muncă, care apar ca urmare a unui cadru de reglementare deficitar, sunt de părere factorii de resort.
Or, toate aceste deficiențe, cât și rigiditatea funcționarilor determină ca piața muncii din România să sufere, iar rândurile șomerilor să se îngroașe. Din păcate…
