Răspuns unei clevetiri!

Vă asigur, dragi cititori ai „Cuvântului liber", că aceste rânduri, tocmai în perioada de benefică acalmie de după deșănțata campanie electorală pentru alegerea celui care, în decembrie, îi va lua locul, la Cotroceni, lui Traian Băsescu, ca președinte al României, nu și-ar fi găsit locul în acest editorial dacă o doamnă, pe un ton deloc domnesc, furioasă nevoie-mare, nu ne-ar fi acuzat că noi, adică presa, am fi „vinovați" că neamțul Iohannis l-a învins, în turul al doilea de scrutin, pe Victor Ponta, și a ajuns președinte! Așa-i când gura o ia înaintea minții, cum se spune, când pornirea pătimașă și furia nejustificată iau locul logicii elementare și (de ce nu?!) a elementarului bun-simț!

Dar s-o luăm pe rând, băbește cum se spune. Curajoasa din umbră, care-și ascunde o identitate îndoielnică, acuză, vituperând vehement, că noi, presa, am fi făcut prea multă publicitate în campania electorală neamțului! Tot așa cum, de cealaltă parte, unii s-au supărat că am fi făcut lui Victor Ponta! Am ruga-o să ne arate, dacă, așa cum spune ea, este o înfocată cititoare a ziarului nostru, pe care-l conduc îndată de 25 de ani, când și unde, din 1990 încoace, vreunul dintre ziariștii „Cuvântului liber" să fi clamat: „Votați-l pe Iliescu!", „Votați-l pe Constantinescu!", Votați-l pe Băsescu!", „Votați-l pe Ponta!"; „Votați-l pe Iohannis!". Ce ați văzut dumneavoastră, prin ceața relei-credințe, stimată doamnă, este - și ar trebui să știți! - campania electorală a partidelor, plătită de cei care o fac. Și noi trăim din bani, nu cu aer, și trebuie să asigurăm salariile oamenilor. Suntem în acest capitalism, pe care și doamna probabil l-a dorit. Asta-i fața acestui capitalism sălbatic al cererii și ofertei, iar după lege, un ziar trebuie să accepte și să aplice în campaniile electorale, prin echidistanță, niște prevederi legale, să acorde tuturor un drept constituțional. Altfel se vine în conflict cu niște prevederi legale clare, iar acestă discriminare nu-i, deloc, un gest și un drept democratic! Deci, cei interesați, după posibilități și proprie voință, își fac necesara publicitate! Plătită, nu gratuită! Noi, așa cum spuneam, respectăm un drept, niște prevederi legale într-un stat de drept.

Apoi mai este absolut necesară și o altă precizare în acest context. Nu „Cuvântul liber", de fapt nici n-ar fi putut s-o facă, a scos din casele lor, îndreptându-i spre secțiile și cabinele de votare, 11,7 milioane de alegători, 64% dintre români, excepțională prezență din 1990 încoace, din care 6,2 milioane l-au preferat pe Iohannis. De ce nu-i faceți „vinovați" (vă rog să rețineți ghilimelele!), stimată doamnă, pe tinerii, majoritatea între 18-35 de ani, ieșiți în stradă, la „a doua revoluție", cum se spune, sătui de atâtea nedreptăți, de lipsa lor de șansă, de viitor și speranțe, în ziua de azi. Ei sunt ziua de mâine a României! Ei sunt viitorul! Ce au făcut ei nu-i doar o manifestare a „emoției", ci o consecință a unei realități dure!

Doamna arată cu degetul spre noi, presa? Noi, presa, am dat cu fumigenele și cu tunurile de apă la Torino, Londra și Paris, atunci când, din nepăsarea unui ministru de Externe, lunecosul Teodor Meleșcanu, ins alergător după ciolan, numit cu cinci zile înainte de turul al doilea, și-a bătut, pur și simplu, joc de frații noștri, majoritatea tineri, care și-au luat lumea în cap, lipsiți de orice șanse de a mai trăi în România, dar care trimit bani grei pentru bugetul românesc, cărora nu li s-a dat prilejul, la 16 noiembrie, să-și exercite un drept cetățenesc, constituțional?! De ce, oare, domnul Meleșcanu nu a spus un NU categoric, atunci când Victor Ponta l-a numit ministru, știind că nici timpul, nici legea, cum susținea la prezentarea demisiei, nu-i permite (doar Corlățeanu acest motiv l-a și invocat, atunci când a demisionat!) să mărească secțiile, deși altădată, la alte alegeri, tot prin acele locuri, s-a putut! De ce? Gândul la ciolan a fost mai puternic decât logica și elementarul bun-simț!

Nu spre presă (un netrebnic senator pesedist, iresponsabil, afirma că mass-media „vrea sânge!") trebuie arătat cu degetul întins, ci spre cei care, aroganți și îmbuibați, învățând lecția ciocoilor de tip nou, a baronilor locali, luați acum la puricat de DNA, au adus la exasperare acest neam tolerant, răbdător, bun ca pâinea caldă, în momente dificile ale existenței lui istorice, dovedind că, măcar din când în când, iată că mămăliga asta românească mai și explodează sub întonarea primului vers din Imnul de Stat al României: „Deșteaptă-te, române!".

Nu presa, acest câine de pază al democrației, nici răbdătorul popor român au fost cei care au pus totul în mâna străinului, făcându-l pe bietul contribuabil un chiriaș fără speranță în țara lui! Așadar, cine a pus în mâna primului venit, a străinului lacom: petrolul, gazul, aurul, cimentul, pădurile? Cine a hotărât, stimată doamnă, ca pământul moșilor și strămoșilor noștri, apărat cu arma în mână, pentru care, în două războaie mondiale, au murit bravii noștri înaintași, să fie azi vândut, ca un cartof la tarabă? Cine? Guvernarea PSD! Oare mai-marii zilei, pe care doamna îi apără, nu știu că ceea ce a fost câștigat cu sânge nu se negociază cu cerneală? Oare cine, stimată doamnă, a pus în mâna urmașilor de a șaptea spiță ai unor grofi, sute de mii de hectare de pădure, terenuri agricole, imobile din care românii au fost, pur și simplu, alungați, spre marea satisfacție a UDMR, PCM, PPMT, CNMT, CNS, Uniunii de Tineret 64 de Comitate? Oare unde, prin această Europă, s-a mai întâmplat așa ceva? Ați auzit, doamnă, să se fi petrecut astfel de lucruri, greu de explicat logic, prin Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Bulgaria? Chiar nu-i nevoie de o schimbare?

Doamna ne reproșează, acuzator, ca un procuror, că noi, presa, am fi adus un neamț la președinție, un minoritar care, culmea, nu-i nici ortodox! Dacă doamna nu a aflat încă, îi spunem noi că, din cei aproape 64% români și de alte naționalități, la 16 noiembrie, ieșiți la vot, 54,5% au pus ștampila pe numele neamțului, recuperând, egalând și depășind scorul lui Ponta din turul întâi! Acele milioane de români au schimbat destinul țării, printr-o reală lecție de democrație!

Chiar crede ea că presa i-a scos din casă pe acei nehotărâți, 1.750.000 de români, care n-au votat în primul tur, din care 76% l-au preferat pe Iohannis?!

Și o întrebare: oare câți din cei trei președinți de până acum (Iliescu, Constantinescu, Băsescu), dacă le parcurgem, cu atenție, arborele genealogic, putem spune, cu mâna pe inimă, că sunt români atât de curați?! Nu degeaba spunea un concetățean, imediat după primul tur: „A fost președinte cutare, a fost și cutărică. Ne-am lămurit. Ia să vedem ce poate face și neamțul ăsta!". Toleranți, europeni, civilizați, inteligenți, mereu puși la coada Europei, ca xenofobi și extremiști, în această Europă sceptică dând o mare lecție de democrație, românii au cumpănit românește și, de data asta, au votat nemțește! Au votat tocmai un minoritar! O „ciudățenie românească", salutată de importante personalități, de toată presa europeană și de peste Ocean, considerând votul românilor, „evenimentul săptămânii", tocmai pentru prezența la vot și alegerea, ca președinte al României, a unui minoritar neamț! Oare, se întreba un român, să fi fost în această postură un Frunda sau Kelemen Hunor, tot așa ar fi procedat românii? Exclus!

Din 1990 încoace, ei cer numai privilegii, drepturi cu nemiluita, „discriminări pozitive", plângându-se, ca din gură de șarpe, că nu au drepturi, că ei sunt în România niște „cetățeni de rangul doi!". Ați auzit, cumva, vreodată, ca un german să ceară autonomie? Dar vreun sârb, ucrainean, rus lipovean, bulgar să pretindă așa ceva? Ei, cetățenii români de etnie maghiară, din 1990 încoace, cer, cer și iar cer! Deși li s-a dat totul, ei vor și mai mult: autonomia teritorială a așa-zisului ținut Secuiesc, eliminarea din Constituție, Legea fundamentală a țării, a articolului 1, pentru ca România să nu mai fie stat național, unitar, ci multinațional (cu cei 89% români!), pentru a fi mai lesnicioasă ruperea țării și federalizarea ei. Oare, după ce românii au ales președinte un minoritar neamț, dar cetățean român care respectă Constituția și această țară în care s-a născut și trăiește, care nu a plecat spre meleagurile Germaniei, declarând: „Noi vrem să trăim în România!", mai pot spune Tõkés László, cel care cerea protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei, Kelemen Hunor, și el candidat la președinție din parte UDMR, măcănitorii de ocazie de prin Europa, că în România minoritățile nu au drepturi? Neamțul a fost ales cu 54,5% din voturile românilor. Aceasta-i o realitate! O personalitate europeană spunea ceva ce trebuie reținut: „Cu acest vot, problema ținutului Secuiesc s-a încheiat!". Și mai punem o întrebare: oare cum ar fi votat românii, dacă ar fi candidat la prezidențiale Raed Arafat?

Și ar mai fi ceva, stimată doamnă! Au existat scenarii rocambolești de culise, cum că neamțul ar fi dat mâna, înainte de turul al doilea, pentru un pumn de voturi, cu Tõkés László și cu Kelemen Hunor, via Ungaria lui Viktor Orban. Există vreo dovadă? Vorbe-n vânt din timpul campaniei pentru compromiterea lui. Așa ceva nu există. Oare nu spunea el - și s-a ținut de cuvânt! -, cât se poate de clar: „Nu doresc să negociez cu nimeni!". Încă o dovadă că neamțu-i neamț. Iar în privința Budapestei și a premierului Viktor Orban, lucrurile deja sunt clare: prezența lui la Moscova, iar acum câteva zile a ministrului ungar de Externe, pentru a bate palma cu ursul siberian, cu țarul Putin, la umbra Kremlinului, dovedește că, iată, țara vecină a ajuns spionul Moscovei în Uniunea Europeană și în NATO! Iar protestele, mișcările de stradă de la Budapesta sunt o dovadă care spune multe!

Oare noi, presa, să fim „vinovați" că domnul Ponta a vânturat puzderie de promisiuni, vânzând pielea ursului din pădure, trăgând o ață dulce prin gura unor naivi, cu speranța că le va fi bine într-un fel de rai cu râuri de lapte și miere? Bunăstarea, atât de mult trâmbițată, cuprinsă în sintagma „nivelul de trai", trebuie să se vadă nu în vorbe, nu în promisiuni și minciuni, ci pe masa românului! Au fost, cumva, mai ieftine: pâinea, laptele, zahărul, uleiul, brânza, untul, carnea, făina? Ne puteți spune, doamnă? Noi, cei din presă, suntem „vinovați" că maghiarii, îndemnați să voteze cu Ponta, ca UDMR să fie, în continuare, la guvernare, nu și-au ascultat liderii și au votat cu Iohannis, că Vadim și Dan Diaconescu nu i-au fost de niciun ajutor premierului, că, în județul Mureș, 189.910 voturi au mers spre Iohannis, că, iată, românii au schimbat soarta României, cu o altă imagine în Europa și în lume? Presa era, oare, cea care clama în stradă: „Guvernul trădării a pus capăt răbdării!"?

Oare chiar crede stimata doamnă că presa a determinat acele rezultate fabuloase din județele ardelene Sibiu, Cluj, Timiș, Arad, Sălaj, Satu Mare, Maramureș, Bihor, Bistrița-Năsăud, Alba, Brașov, Ardealul tot, dar și de prin Constanța, Prahova, Tulcea, Vrancea, Vaslui, Suceava, Neamț, Bacău, chiar și București?! De acolo a adunat Iohannis 6.288.769 de voturi. Asta n-a mai fost, stimată doamnă, „lovitură de stat", cum țipa cândva Traian Băsescu! Într-adevăr, bine zicea în seara aceea de 16 noiembrie domnul Ponta: „Poporul are întotdeauna dreptate!".

Nu spre noi, așadar, trebuie să arate doamna cu degetul întins, nu presa-i „vinovată", cum clamează ea, pentru alegerea lui Klaus Iohannis! Aceasta-i voința unui popor, poporul acela, care, cum spunea premierul Ponta, la aflarea rezultatului pentru el dezastruos: „Are întotdeauna dreptate!". Poporul care s-a trezit „ca voinicul din poveste", dorind schimbarea în această înțepenită politică românească. Un bravo tineretului românesc, viitorul României de mâine, al unei țări europene, într-adevăr, dobândindu-și acel bine meritat renume!

Noi, gazetarii, presa aceasta - „câinele de pază al democrației", în față mereu cu articolele 30 și 31 din Constituție, suntem luptători pe această baricadă a adevărului, pentru apărarea interesului național, a integrității teritoriale a României, a demnității și verticalității românești. Niciunul dintre noi, cei de la „Cuvântul liber", nu aparținem vreunui partid, tocmai pentru a păstra echidistanța și obiectivitatea atât de necesare într-o realitate pe care o oglindim în truda noastră zilnică!

Lasă un comentariu