OMAGIU LUI ARON PUMNUL

În urmă cu 196 de ani, la data de 27 noiembrie 1818, se năștea Aron Pumnul, cel care avea să devină părintele primei antologii de literatură română, tipărită în cinci volume sub denumirea „Lepturariu rumânesc" și profesor de limba și literatura română pentru Mihai Eminescu, cel care avea să-i închine la trecerea în neființă elegia „La mormântul lui Aron Pumnul". Cărturar român de seamă, lingvist, filolog și istoric literar, Aron Pumnul a însemnat pentru Transilvania mai mult decât un om de litere, numărându-se printre fruntașii Revoluției de la 1848, participând la aceasta în rolul său de mobilizator al primei adunări populare care a precedat-o pe cea de la Câmpia Libertății și redactând în întregime programul revoluționar sun forma unei petiții de drepturi către împărat. Pentru activitatea sa revoluționară, tatăl său a fost omorât, iar mama sa a rămas văduvă, cu șapte copii de crescut.

În calitatea sa de jurnalist, și-a adus contribuția la promovarea și susținerea limbii române prin editarea, în colaborare cu canonicul Timotei Cipariu, a primului ziar în limba română scris cu litere latine, care a purtat inițial numele de „Organul luminăriei", modificat în 1848 în „Organul națiunale". El a militat de fapt, în toată activitatea sa, pentru înlocuirea literelor chirilice cu cele latine, în toate țările române. O altă năzuință a sa a fost aceea de a-i conștientiza pe români asupra spiritului național și drepturilor care le revin, năzuință ilustrată cel mai elocvent în ziarul „Învățătorul poporului", editat tot în colaborare cu Timotei Cipariu. Roade frumoase i-a adus și munca de profesor, sub îndrumarea sa luându-și zborul o generație de români de excepție, printre care unicul Mihai Eminescu.

A fost un fugar, în întreaga sa viață, ca Avram Iancu de fapt și ca mulți alți revoluționari, fiind urmărit de către autoritățile maghiare care-l condamnaseră la moarte.

S-a refugiat în Muntenia și apoi în Bucovina, dar visul său de a reveni în Transilvania a rămas neîmplinit. Din păcate, activitatea sa ca istoric a rămas în mare parte  necunoscută, datorită faptului că majoritatea documentelor privitoare la cercetările sale au fost reținute la Viena și Budapesta. Întreaga sa activitate, depusă în folosul țării, ne obligă să păstrăm un moment de reculegere în memoria personalității care a inspirat prima elegie a poetului neamului și sufletului românesc, Mihai Eminescu.

Lasă un comentariu