Întemeietorul Școlii Naționale de Geofizică este considerat a fi academicianul-profesor Liviu Constantinescu, de la nașterea căruia s-au împlinit, de curând, 100 de ani (n.26 noiembrie 1914, satul Ighișu Vechi, comuna Bârghiș, Sibiu). Se stinge din viață la data de 29 noiembrie 1997, fiind înmormântat în cimitirul orășelului francez Saint-Louis, din Alsacia. Clasele școlii primare le frecventează în Rășinari, satul natal al mamei sale, iar cele gimnaziale și liceale la Sighișoara și la Blaj, după care, în anul 1935, obține Diploma de licență în Inginerie a Facultății de Științe din București.
De numele său se leagă, ca principală realizare practică, construirea și inaugurarea, în data de 16 octombrie 1943, a celui dintâi Observator Național Geomagnetic, amplasat în vecinătatea satului ilfovean Surlari, comuna Petrăchioaia, nu departe de Căldărușani și de Moara Vlăsiei. Specialiștii de aici, în cooperare cu cei ai Observatorului Astronomic Național „Amiral Vasile Urseanu" din București, Șos. Kiseleff nr. 3, elaborează o serie de studii ștințifice în legătură cu câmpurile magnetice naturale ale Pământului, izbutind să măsoare, secundă de secundă, vibrațiile seismologice. În acest scop folosesc inclusiv măsurătorile trasmise de sateliții artificiali ai Pământului, date „culese" din Arcul Carpatic al Munților Vrancei și ai Buzăului, zona geografică cu cele mai numeroase cutremure. În medie, câte unul la două zile. Cel mai teribil dintre ele fiind consemnat în data de 31 mai 1738, apreciat în acea vreme, cu instrumentele de măsurare de atunci, ca având o magnitudine de 7,5 grade pe scara Richter. „Recordul" din acest an fiind de 5,5 grade.
