Spre știință: Guvernului, Parlamentului și Președinției României
În perspectiva Centenarului Marii Uniri, din 1 Decembrie 2018, participanții la manifestările organizate în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, prilejuite de sărbătorirea Sf. Apostol Andrei, Apostolul Românilor, Sf. Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, și a Zilei Naționale a României, tineri și vârstnici din București, Sibiu, Buzău, Târgoviște, Brașov și din alte localități ale țării, împreună cu reprezentații societății civile din județele Covasna, Harghita și Mureș, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, adresează reprezentanților societății civile și liderilor formațiunilor politice maghiare din România următorul Apel la normalizarea conviețuirii interetnice din județele Covasna, Harghita și Mureș:
• Menținerea imaginii publice conform căreia, în perioada postdecembristă, județele Covasna, Harghita și Mureș reprezintă o zonă cu potențial conflictual, nu este benefică, nici pentru românii locuitori ai acestor județe, nici pentru maghiari, aducând grave prejudicii dezvoltării economice și sociale a zonei, climatului de conviețuire interetnică, bunăstării cetățenilor și relațiilor, pe toate planurile, ale zonei cu celelalte județe ale României și cu investitorii străini. Este timpul ca această zonă binecuvântată din inima României să se transforme din consumator în furnizor de stabilitate. Este timpul ca „focul" aprins în Ucraina să nu se extindă.
• Îmbunătățirea climatului de conviețuire interetnică dintre românii și maghiarii din aceste județe are ca temei buna conviețuire dintre secuii/maghiarii din sud-estul Transilvaniei și românii din Transilvania, Moldova și țara Românească. Se cunoaște faptul că Munții Carpați nu au despărțit niciodată locuitorii trăitori de o parte și de alta a versanților acestora. De-a lungul istoriei, atunci când au fost ani de mari încercări pentru populație, mulți moldoveni și munteni s-au refugiat temporar peste munți, în Transilvania, iar, în situații similare, foarte mulți secui și-au găsit cămin peste Carpați. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când majoritatea românilor ardeleni au emigrat în America, secuii s-au stabilit cu miile în București, Brăila, Galați, Bacău, Focșani și în alte așezări din Regatul României. Înainte de industrializarea zonei, de după reîmpărțirea administrativ-teritorială a țării, din anul 1968, și înființarea actualelor județe, mii de secui și-au găsit locuri de muncă în Brașov, Făgăraș, Sibiu, dar și în Onești, Bacău, Piatra Neamț, Iași etc.
• Războiul vamal dintre România și Austro-Ungaria, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a avut urmări catastrofale asupra activității economice și a existenței majorității meșteșugarilor din fostele scaune secuiești, de fapt asupra întregii populații a zonei.
• Până în 1989, și chiar după aceea, mii de intelectuali maghiari din sud-estul Transilvaniei au urmat studiile universitare în Iași, București, Bacău, Galați, ca să nu mai vorbim de marile universități din Transilvania, fără nicio urmă de discriminare pe criterii etnice.
• Încă de la înființarea cunoscutelor stațiuni balneare din Arcul Intracarpatic, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, și până astăzi, principalii beneficiari ai serviciilor balneare și turistice ale acestor stabilimente au fost românii de peste Carpați; în anii când aceștia, din variate motive, nu au frecventat stațiunile menționate, ele ajungeau în pragul falimentului.
• De fapt, economia și activitatea din toate sectoarele, inclusiv infrastructura zonei este integrată organic în sistemul național românesc, este racordată prin mii de fire la angrenajul administrativ, economic, social și cultural românesc. Această realitate face ca viața publică, și cea a fiecărui locuitor din zonă să nu poată continua sub nicio formă îndependentă, nici măcar 24 de ore.
• În spiritul adevărului istoric, recunoscut de cele mai autorizate instanțe internaționale abilitate, inclusiv de personalități academice maghiare, față de celelalte state europene, în care, după primul război mondial, trăiesc comunități maghiare, România a fost și este singurul stat care a asigurat prezervarea și afirmarea identității concetățenilor maghiari. Stau mărturie în acest sens: numărul și ponderea populației maghiare din România, înregistrată cu ocazia recensămintelor oficiale, precum și intensa viață culturală și științifică maghiară, oglindită în cărțile și publicațiile editate, în viața teatrală, în rețeaua școlilor cu predare în limba maghiară - de la grădiniță, până la facultate, în funcționarea fără nicio restricție a cultelor religioase etc.
• Este timpul să fie recunoscut, de către liderii civici și politici ai comunității maghiare, faptul că România și-a îndeplinit în totalitate obligațiile referitoare la minorități asumate prin tratatele internaționale. Nu numai că întreaga administrație publică locală din județele amintite este sub controlul exclusiv și permanent al formațiunilor politice maghiare, cu derapajele antiromânești cunoscute, dar reprezentanții acestora participă efectiv și la guvernarea întregii țări. La 96 de ani de la Marea Unire, membrii comunității maghiare din România au posibilitatea garantată de „a se instrui, administra și judeca în limba sa proprie" (cu asigurarea translatorilor), „prin indivizi din sânul său", de a avea reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării „în proporție cu numărul indivizilor ce îl alcătuiesc", precum și „deplină egalitate tuturor confesiunilor religioase". Deci spiritul extrem de generos al Rezoluției de la Alba Iulia este integral respectat. Niciun guvern al României, cu excepția experimentului stalinist de tristă memorie al Regiunii Autonome Maghiare, dintr-o epocă a unei crunte dictaturi, patronată de „lagărul sovietic", nu a promis vreodată autonomia așa-zisului „ținut secuiesc".
• Rezoluția de la Alba Iulia a fost o declarație de principii, ale cărei prevederi se regăsesc în Tratatul internațional privind minoritățile, din 9 decembrie 1919, în baza căruia a fost elaborată legislația națională privind drepturile și îndatoririle cetățenilor români indiferent de apartenența etnică. În acest mod s-a respectat spiritul generos al prevederilor Rezoluției de la Alba Iulia și nu litera acestui document redactat în terminologia epocii.
• Este timpul ca toți liderii politici și civici maghiari, deopotrivă „moderați" și „radicali", și toți susținătorii autonomiei teritoriale pe criteriul etnic a așa-zisului „ținut secuiesc", să înțeleagă că acest deziderat nu va fi niciodată acceptat de români. Maghiarii din zonă au toate condițiile pentru a-și prezerva și afirma identitatea etnică și culturală chiar și fără un fals și artificial ideal de autonomie prin care se revendică drepturi colective și alte privilegii de stăpânitori exclusivi ai zonei, iar pentru românii din acest spațiu, care ar fi expuși să trăiască într-o asemenea autonomie, nu li s-ar acorda nicio șansă de dăinuire, așa cum s-a văzut în istorie, în epoca dualismului austro-ungar și în timpul Dictatului de la Viena. O autonomie etnică maghiară/secuiască a spațiului sud-est transilvan ar înseama pentru români întoarcerea roții istoriei cu un secol în urmă, când ei au fost profund discriminați și zona foarte mult purificată de români.
• Solicităm lideriilor civici și politici ai comunității maghiare, formatorilor și liderilor de opinie și conducătorilor mass-media în limba maghiară să nu mai promoveze sentimentele de ură față de români, să lase copiii maghiari să învețe limba română pe care și strămoșii lor o cunoșteau chiar foarte bine, ca pe o a doua limbă maternă, să-i lase pe copii să se apropie cu acceptare firească de istoria și de cultura română și să nu mai fluture cu obstinație tema falsă a pericolului românizării așa-zisului „ținut secuiesc", să nu mai prezinte trunchiat istoria locală, prin eludarea și minimalizarea istoriei și culturii românilor din Arcul Intracarpatic. Este timpul să fie respectate întocmai prevederile legale referitoare la prioritatea limbii române în inscripționările publice și afișarea doar a însemnelor heraldice aprobate legal.
• Facem un apel către reprezentanții legitimi ai comunității maghiare să condamne public activitatea formațiunilor maghiare de extremă dreaptă, nu doar să se delimiteze formal de acestea. Cu sloganuri precum „Piară Trianonul" și „ținutul secuiesc nu este România", scandate la adunări publice de către extremiști din sânul comunității maghiare, nu se va câștiga niciodată simpatia și adeziunea românilor la dezideratele formulate.
• Apreciem și respectăm istoria, cultura, tradițiile, patrimoniul concetățenilor secui-maghiari, dar reafirmăm adevărul conform căruia, fără istoria, cultura și patrimoniul românilor din zonă, istoria locală a județelor Covasna și Harghita nu este completă. Așa cum nu pot fi eludate numeroasele interferențe culturale româno-maghiare care tocmai dovedesc o conviețuire îndelungată și apropiată a românilor și maghiarilor din județele Covasna și Harghita, conviețuire pentru a cărei normalizare, din respect pentru înaintași, cât și pentru urmașii noștri, facem prezentul Apel.
