Cu vreo lună și jumătate în urmă, îmboldiți cu cornițele de Michiduță, împinși de o cunoscută obrăznicie, de lipsă de respect pentru o majoritate românească în această țară, de ură, dâcă și râcă nestăpânite, Partidul Civic Maghiar (PCM) cerea primarului din Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, cunoscuta matracucă, să aprobe ca la 1 Decembrie a.c., deci de Ziua Națională a României, să organizeze, în parcul orașului, unde de obicei se adună românii, cu acel prilej, de ani de zile, un miting de protest. S-a aprobat pentru 28 noiembrie. Au fiert mărgeaua, au clamat obișnuitele sloganuri autonomiste, și-au vărsat veninul sub steaguri secuiești și ale Ungariei Mari, nostalgicii minoritari aducând învinuiri că ei nu au drepturi, că nu se respectă prevederile Rezoluției de la Alba Iulia, uitând cu totul că în chestiunile privind interesele naționale și viitorul unui neam nu poate exista tocmeală! Înverșunarea maghiară de a avea numai drepturi și privilegii (și are!), nu și obligații în Statul Român, ai cărui cetățeni de etnie maghiară sunt, an de an duce, pentru „solicitanții de privilegii", la nerozia de a considera, pentru ei, 1 Decembrie - zi de doliu. Autonomia așa-zisului ținut Secuiesc, de ei cerută, duce cu gândul până la ruperea de Statul Român, încât parcă maghiarii nu ar fi parte constitutivă a acestei Românii. Minoritatea maghiară ar trebui să înțeleagă, odată și odată, componență umană fiind a Statului Român, că la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, a fost făurită România Mare nu pentru a fi ruptă după aproape o sută de ani! Statul Român, național, unitar, va rămâne în vecii vecilor! Asta musai s-o știe cei ce luptă să distrugă temelia caracterului național al statului nostru. Dacă ei se vor niște „supracetățeni ghetoizați în armura etnicității" așa-zisului ținut Secuiesc, prin izolare, îi privește! Într-un stat de drept așa ceva nu-i posibil!
