Nu mai privesc demult știrile de la televizor și am renunțat să mai citesc altceva decât ziare care se respectă și știu să facă parte din viața noastră într-un mod onorabil, educativ și informativ, fără să agreseze în paginile sale imaginea românului. Românii nu sunt cerșetori, criminali, violatori, hoți și proxeneți! De ce trebuie să scoatem în față mocirla în care se bălăcesc cei scăpați în extremele sociale? Se vinde o astfel de informație? Goana după profit șterge orice urmă de demnitate și de responsabilitate față de consumatorii de informație. Ar trebui să avem impresia că derapajele comportamentale sunt frecvente și firești? Acestea nu sunt lecții de viață demne de urmat și nu fac bine spiritului!
Duminică, înainte de ziua țării noastre, ascultam pilda de la sfârșitul slujbei. Lume puțină, câțiva copii, pacea unei mănăstiri în care părintele a înțeles că rolul bisericii este acela de a îndrepta pașii rătăciți și de a lumina calea corectă din viața fiecăruia dintre noi. Un cadru cât se poate de nimerit pentru a aprofunda sentimentele față de țară, de neam și de credință. „Românii sunt demni, curajoși, puternici, înțelepți și, mai presus de toate, credincioși", spunea cu blândețe părintele, arătând cum românii au fost singurii care au stat în fața Imperiului Otoman, apărători ai creștinismului adus cu peste 2000 de ani în urmă de către Sfântul Andrei. Întocmai! Și-au apărat cu prețul vieții credința, neamul și pământul, au fost gata să se sacrifice pentru idealurile în care au crezut și tocmai de aceea este atât de dureros să privești cum ne limităm noi înșine, prin mijloacele de informare în masă, la niște fapte care nu ne fac cinste și, de ce să nu fim corecți, nici măcar nu ne reprezintă. Nu trebuie să avem o zi din an în care să descoperim lumii oamenii noștri frumoși! Avem cu ce să ne mândrim, slavă Domnului! De ce să nu o facem?
Nu trebuie să ne părăsim țara în căutarea de mai mult și mai bine! Este o iluzie că în altă parte poți trăi mai bine și mai îndestulat! Poți câștiga mai bine? Da, dar muncești pe rupte, plătești pe măsură și ești dezrădăcinat, durere care nu trece de la sine. Dar, până la urmă, după averi alergăm în viață sau după mulțumirea sufletească și bucuria spiritului? Există oameni care având puțin se simt bogați și au puterea să dăruiască din puținul lor altora mult mai nevoiași. Un copil se bucură și cu o jucărie dintr-o pungă de pufuleți, dacă o primește din suflet, nu este absolut necesar să primească o mașinărie teleghidată sau o jucărie sofisticată la preț de un salariu mediu pe economie. Românul trăiește frumos și bine și cu mămăligă cu brânză, nu are nevoie în mod special de caviar la micul dejun, curcan umplut la prânz și fructe de mare la cină! Trebuie să rămânem aproape unii de alții și împreună, aproape de țară, pentru că numai cu noi și prin noi aceasta se poate ridica. Interesul național trebuie să fie mai presus decât cel personal, tot așa cum înălțarea în spirit trebuie să primeze intereselor materiale. Contribuția fiecăruia la binele țării contează! Fiecare poate participa în felul său, educându-și frumos copiii, promovând limba română, deschizând poarta frumosului românesc către lume, sau, pur și simplu fiind român, cu demnitate, hărnicie, credință, curaj și dăruire.
