Oare cum or fi sărbătorit românii din diasporă, Ziua Națională a patriei mumă? Sunt sigur că, dincolo de formalul mai mult sau mai puțin fastuos, au avut gândul în sărbătoare! Gândul e ochiul care râde. Sufletul este celălalt ochi, cel trist, din care picură lacrima de dor…!
Pe-aici, pe la noi, adică în România de-acasă, tot cam așa arată distribuția… sentimentelor de 1 Decembrie: bucurie și dor.
Nu știu câtă bucurie (motivată) este în gândurile majorității românilor viețuitori în interiorul granițelor geografice ale României de azi, dar, mulți au în suflete, ca și cei din diaspora, dorul de România. Da, dorul de România cea curată, frumoasă și bună, din gândurile și visurile lor curate, frumoase și bune!
Clasa politică, în cea mai mare parte a ei, e mai „pragmatică". N-are timp de vise. Și nici de proiecte, strategii politico-economico-sociale-culturale de interes național.
Dacă e vorba de interes individual, da, există preocupare în excedent! Resursele sunt nelimitate!
Dacă e vorba de „senzațional", de înfruntări politice dure, de conflicte, da, e timp în exces!
Dacă trebuie să se sfideze - ignore reprezentanții opoziției și cei ai puterii, la Ziua României, da! De ce nu?!
Am văzut cu toții, ani la rând, cu câtă „eleganță" s-au sfidat-ignorat de 1 Decembrie, dregătorii de frunte ai țării. Nici obligațiile protocolare nu i-au făcut să-și dea (măcar) formal mâna!
Ce bine era ca la această sărbătoare a Marii Uniri, Victor Ponta, Traian Băsescu și Klaus Iohannis să-și fi dat mâna frățește, și la București, și la Alba Iulia, în semn de reconciliere, de unire a gândurilor și faptelor întru binele românilor și României!
Ce bine era dacă cei trei, prim-ministrul în funcție, viitorul fost președinte al României și președintele recent ales, încă neinstalat, ignorau distanțele… politice și protocolare care-i separă, și „topeau" distanța infinit mai mică dintre București și Alba, distanță ușor de acoperit, cca 1 oră de zbor cu elicopterul!.
Ce bine era să vină chiar de la „cap" spre „trupul" țării, acest semnal de „unire-n cuget și-n simțiri"!
Dacă nu se-ntâmplă o asemenea „minune", nu e totuși, de…mirare! Nu e prima oară când Unirea e sărbătorită doar cu zisa, nu cu fapta, doar în formă, nu în fond!
Din lumina curată și din spiritul celor trei Uniri de la 1600, 1859, 1918 ne-au rămas nouă, și ante și post '90, focurile de artificii, retragerile cu torțe, bifatul convențional al unor manifestări, unele academice, altele cultural-artistice.
Bune și necesare și acestea, dacă, și doar dacă ar fi viu în noi spiritul Unirii, dacă lumina din sintagma „Unire-n cuget și-n simțiri" nu a înghețat cumva în noi, de-a lungul vremii-vremurilor, iernilor vrajbei noastre…
Azi, ne amintim, sărbătorim Unirea la București, Cluj, Craiova sau Iași cu efemere lumini de artificii. Ce folos, dacă memoria afectivă nu mai reține și nu mai perpetuează lumina, spiritul sărbătorii!
Azi, este o dulce-amară ipocrizie - eufemistic spus - să marcăm-bifăm-sărbătorim Unirea românilor, în plin război fratricid, în vremuri când ura, invidia, culpabilizarea, dezbinarea, însingurarea din noi și dintre noi lucrează spornic în oamenii simpli, intelectuali, oameni politici, chiar atunci când se prind în horă, împreună, alături de cunoscuți sau necunoscuți, mimând sugestia că, așa cum suntem uniți în horă, așa și în cuget și-n simțiri… (fragment din articolul „Sărbătoarea Unirii din iarna vrajbei noastre" apărut în 2010 în „FlAP" și în „Cuvântul liber").
De aceea, anul acesta n-am privit la tv ceremoniile oficiale, la care puterea și opoziția (nici măcar nu mai) mimează că ar fi uniți, animați de gânduri bune unii pentru alții și, împreună, gândind binele unei întregi națiuni.
Onor de suflet tânărului pianist patriot român, Valentin Astănculesei, trăitor în Olanda, care, în cinstea Zilei Naționale, a cântat la pian, în gara din Amsterdam, Imnul Național al României! Români și străini au ascultat și au aplaudat cu însuflețire. A fost o ceremonie scurtă, în care, împreună cu acordurile Imnului, s-a înălțat în suflete Tricolorul! Ceremonia de la Amsterdam, „oficiată" prin arta muzicii, nu a fost cu nimic mai prejos decât mult mai amplele și complexele ceremonii de la București, sau Alba Iulia!
Mi-e drag să scriu aici despre Alba Iulia, de fapt, despre județul Alba, pe care-l iubesc tare mult (și) pentru nestematele de vers și cântec popular, pentru minunatul port popular, valori ținute la mare cinste și respect aici.
Vineri, 28 noiembrie, ca într-o avanpremieră, am văzut la tv, în excelenta emisiune „Cântec și poveste", o transmisiune din județul Alba, din comuna Ciugud.
A fost o emisiune redifuzată, realizată în octombrie acest an, cu prilejul aniversării a 7 ani de la înființarea Centrului de cultură „Augustin Bena" - Alba, dar poate fi considerată o emisiune de folclor (autentic) dedicată sărbătorii Marii Uniri.
O adevărată paradă a cântecului, jocului și portului popular, cu nimic mai prejos ca impact estetic-emoțional ca o paradă militară organizată de Ziua Națională la București sau la Alba Iulia.
Acest Centru de cultură are un real și profund caracter patriotic!
Sunt copii, mărunței, „muguri de tezaur", sunt tineri, „moștenitori", sunt vârstnici, care lucrează la valorificarea, păstrarea și perpetuarea valorilor perene ale culturii populare, de la cântecul, jocul și portul popular la meșteșuguri ca olăritul, lemnăritul, dogăritul, țesutul etc.
Aceste valori de patrimoniu imaterial și material, sunt toate un fel de cărți de identitate națională, de specific național.
Atitudinea acestor „apărători ai patriei", copii, tineri, maturi, este asemănătoare patriotismului cu care străjerii de odinioară apărau Cetatea! Munca lor pe tărâmul culturii populare are valoare de ceremonie! O ceremonie simplă, cu valoare de manifestare a patriotismului, de conjugare prin artă a iubirii de patrie, la toate timpurile, trecut, prezent și viitor!
Tonicul, jovialul și inspiratul realizator - prezentator Sergiu Vitalian Vaida ne-a adus în case vocile minunate ale copiilor, ale tinerilor, cântând vechi și frumoase cântece populare, jocurile grupurilor din Sohodol, din Vidra, din Câmpeni, din Căpâlna, oameni minunați, în minunate costume populare.
Onor de suflet culturii populare române, și dăruiților, patrioților ei slujitori, de ieri, de azi, de mâine!
Chiar de azi, de Ziua Națională, calendaristic, a venit și iarna.
La București plouă-ninge, la Alba Iulia stă să plouă-ningă!
Fie ca ploaia-ninsoarea să spele „cele rele", să facă lumină „sus în frunți și sus în munți"!
„Lumineze-ne zăpada, care mistuie Carpații!"
