Întrebare: cât la sută din populația României - ajunsă la sub 20 de milioane de locuitori! - este săracă? Ne spune un sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie, citat de Agerpres. Potrivit acestuia, peste 60% din locuitorii României susțin că veniturile personale le-au scăzut în 2014; că există riscul de a sărăci și mai mult, în timp ce 27% consideră că acestea vor rămâne la același nivel ca în 2013. Ponderea celor care considerau, la finele anului trecut, că veniturile le vor scădea în 2015, aproape s-a dublat, ajungând de la 34% la 62%!
Viitorul? O treime dintre români apreciază că, pe termen mediu și lung, este nevoie să acumuleze o sumă de bani pentru pensie, altă treime, pentru studiile copiilor, iar 22% nu strâng bani. Majoritatea respondenților, respectiv 58% dintre cei chestionați, au afirmat că au încredere „puțină" și „foarte puțină" în companiile de asigurări. Sondajul arată, de asemenea, că doar 22% din români dețin asigurare de viață (Dumnezeu cu mila! n.n.), 11% au asigurare de protecție în caz de boală sau accident, 2% pentru economisire, 9% au încheiate asigurări medicale, iar 14% au asigurări pentru pensie.
Sigur, sondajele ca… sondajele, dar, oricum, graiul sec al cifrelor exprimă, fără alte comentarii, situația dramatică existentă, la 25 de ani de la Revoluție, la… polul sărăciei din România. Evident, la încheierea, în curând, a mandatului prezidențial de zece ani, președintele - ca, de altfel, toți politicienii - nu-și pune (pun) aceleași „probleme" ca românii din sondajul citat. Dimpotrivă, nu o dată, președintele „tuturor românilor" ne spunea cum că „Românii au înțeles sacrificiul" - cu referire la criza economică - că „România n-are resurse. Atâta își poate permite." Zău? Îl contrazic analiștii economici independenți. Conform acestora, România nu ar fi avut nevoie de rezolvarea problemelor economice curente cu ajutorul creditelor (de pe urma cărora unii s-au îmbogățit!), dacă: 1) La conducerea țării era un președinte și un guvern (sau guverne) care nu erau șantajabili și aveau voința politică pentru a opri deturnările sistematice de fonduri de la bugetul de stat; 2) Dacă s-ar fi profitat de creșterea economică din anii anteriori crizei; 3) Dacă președintele, premierii aveau stofă adevărată de lideri naționali și ar fi putut convinge sau forța oligarhia locală să aducă înapoi în țară și să injecteze în economie miliardele de euro care au „plecat" în timpul tranziției.
N-au făcut-o, iar, pe acest fond, al neglijenței și hoției, aproape generalizate, s-a format, în România, nu o clasă de mijloc puternică, ci un pol al bogăției și opulenței sfidătoare. Nu puține sunt cazurile când aleșii „noștri" (politicienii, în general) - putred de bogați acum - au intrat în politică prin anii '90 fără nici un leu în cont. De euro sau dolari, nici pomeneală. Acum, după câteva mandate, au „luptat" atât de mult pentru „binele poporului", încât averea multora - vezi cazurile Videanu, Verestoy, etc., etc. depășește zeci de milioane de euro. Cei mai „vrednici" dintre ei au intrat chiar în topul 300-500 al celor mai bogați români.
Descurcăreți oameni… Bravo lor!
Până în anii trecuți, parlamentarii, bunăoară, puteau avea, nestingheriți, câte afaceri doreau. Așa s-au realizat marile averi postdecembriste. Imunitatea parlamentară a reprezentat o garanție sigură a „succesului" în politică. De-a lungul anilor, doar puțini - rămași fără imunitate și asta în urma unor mari scandaluri - au ajuns la… mititica! În rest, liniște și pace. Afacerile s-au derulat (într-un fel continuă și azi) nestingherite. Legale, bineînțeles, cât timp Justiția nu a fost prea grăbită să se pronunțe. O face, în sfârșit, acum!
Așa au apărut bogații României. Chiar și în vremuri de criză! Potrivit unui raport al Credit Suisse, România are, la ora actuală, 16.525 de milionari (în euro și dolari) și doi miliardari (evident, situația se poate schimba de la o zi la alta!), ce ne situează pe locul 47 în lume. Onorant, nu? Faptul că avem 16.525 de milionari și cel puțin doi miliardari nu e rău. Dimpotrivă. Rău este că majoritatea românilor sunt săraci! Numai că, apropo de îmbogățirea unora (puțini la număr) și sărăcirea majorității populației, au apărut și la noi, precum și în alte țări, discrepanțe sociale. Situație în care vorbim de săracii și bogații României.
Iată de ce ar trebui să ia aminte USD (cât timp, încă, mai e!), Ponta, ca premier, că nu mai merge cu minciuni și promisiuni rămase „pe hârtie". Și alegerile prezidențiale au demonstrat acest lucru. Ponta ar trebui să-și amintească, mereu, de ceea ce declara chiar el, la lansarea Programului PSD: „Vreau să cred că România nu-i va trata întotdeauna pe cei mai slabi sau pe cei care au nevoie de ajutor ca pe o povară, de unde să tăiem și cred că România are capacitatea de a ieși din blestemul mioritic și că va putea să fie un actor important în Europa."
Frumos spus. Românii așteaptă cam de mult faptele. Căci, dacă nu o minciună - fie ea frumos spusă sau scrisă - rămâne tot o minciună!