Luna Decembrie este una mai deosebită; o lună a copiilor lui Moș Nicolae, a darurilor sufletești ale lui Moș Crăciun, a darurilor Mântuitorului Iisus Hristos renăscut după „2014" ani, precedate toate de marea sărbătoare a Românilor - 1 Decembrie.
În orașul Sărmașu mai există încă un suflu creștinesc și patriotic, sentiment care în această perioadă se resimte mai accentuat.
Duminică, de ziua Sf. Andrei, Patronul spiritual al României, Biserica Ortodoxă Română din localitate a primit colindători și patrioți creștini din orașul Cluj-Napoca. Programul zilei a început cu Sânta Liturghie, oficiată de preotul Iconom Stavrofor Camară Daniel, preotul militar Moldovan Călin și subsemnatul. A participat un număr mare de credincioși patrioți, edilul orașului, dl inginer Moceanu Ioan, dl colonel al pompierilor sărmășeni, Moldovan Grigore, dl scriitor-sculptor Ioan Astăluș și 28 de colindători conduși de doamna Maria Burian, scriitoare, și doamna Mihaela Marcovici - psiholog.
Programul religios-patriotic a început cu intonarea Imnului de Stat al României, moment emoționant, când fiecare dintre participanți s-a identificat cu țara, cu pământul românesc, cu moșii și strămoșii noștri; la un moment dat, parcă tot spectrul celest al sfinților s-a unit cu sufletele pline de lumină și speranță din care izbucnea dragostea de neam, țară și Dumnezeu: „Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină". Colindul sfânt străbun ne-a readus în sfera sărbătorilor Nașterii Mântuitorului Hristos, a aceluia, căruia îngerii, în cor, i-au urat: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, și între oameni bună-nvoire".
Cântecele patriotice, cântecele de suflet românesc, ne-au adus aminte că, în urmă cu 96 de ani, la Alba Iulia, Transilvania și-a intrat în dorințele de veacuri ale ardelenilor: „Unirea cu Țara-Mamă". Nici poezia patriotică n-a lipsit: ea a fost prezentă prin marele patriot și bard Adrian Păunescu, care, din lumea celor drepți și patrioți, parcă ne spunea: „Iubiți Basarabia, iubiți Bucovina, iubiți Transilvania, uniți-vă în hotarele străbune, pentru a nu face umbră degeaba pământului și a nu le fi rușine înaintașilor, care, cu suprema jertfă, și-au arătat demnitatea de a fi români și creștini: «Nihil sine Deo»".
Cuvântările doamnelor Maria Burian, Mihaela Marcovici, ale domnilor ing. Ioan Moceanu,și Ioan Astăluș au adus un plus de trăire duhovnicească și patriotică. „O, ce veste minunată!", colindul străbun, răsunat din piepturile credincioșilor creștini, încheind prima parte a zilei în sărbătoare.
La Mănăstirea de pe Comoara Sărmașului, a continuat sărbătoarea de suflet printr-o unire mai profundă a sufletelor, dar și printr-o agapă frățească. Am trăit momente cu adevărat românești: Dumnezeu și Țara erau mai aproape de sufletele noastre: Mulți ani trăiască!".. Dar cine să trăiască? România să trăiască! Credința să trăiască! Ardealul să trăiască! Colindătorii să trăiască!"
La plecarea colindătorilor le-am plătit acestora colindul frumos, plată pe care ei au transmis-o unui centru de plasament pentru cei necăjiți; acest gest parcă a dat un plus sărbătorii care ne-au unit sufletește și parcă vroia să ne spună: „Tot ce-i românesc nu piere și nici nu va pieri!" și „Nu uita când ești voios, române, să fi bun!"
La mulți ani! și Sărbători fericite!, popor român!
