Știați că și unii dintre turci, care sunt păgâni și nu cred în Dumnezeu și sfinții Lui, au icoana Sfântului Ierarh Nicolae, și i se închină lui? „Să vă povestesc, zicea Ilarion Argatu (Dumnezeu să-l ierte și să îl așeze între sfinții săi), cum s-a întâmplat această minune:
Când a căzut cetatea Constantinopolului, de au intrat turcii călare în bisericile ortodocșilor, în piață se afla un negustor de icoane. Vine la el un soldat turc și-l întreabă:
- Ce vinzi acolo?
- Icoane, răspunde negustorul. Atunci turcul ia pe rând câte o icoană și-l întreabă pe negustor ce reprezintă fiecare:
- Acesta cine-i?
- Acesta este Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Turcul aruncă icoană și spune:
- Allah e Dumnezeu, nu Acesta! Pe Acesta nu-l cunosc. Apoi ia icoana Maicii Domnului și-l întreabă:
- Aceasta cine-i?
- Este Maica lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. O aruncă turcul, spunând că n-o cunoaște. Apoi ia altă icoană și-l întreabă pe negustor:
- Dar acesta cine-i ?
- Acesta este Sfântul Nicolae.
- Și ce face el? Îl întreabă mirat turcul.
- Ne păzește de hoți.
- Păzește de hoți?
- Da.
- Acesta, da! Am nevoie de un paznic care să păzească casa de hoți cât sunt eu plecat la oaste. Și ce trebuie să-i dai ca să mă păzească?
- Să-l pui pe perete, să-i dai de mâncare, pui foc, să se încălzească și să aibă lumină, atunci nu se mai pot apropia hoții de casa ta. După ce l-ai așezat pe peretele dinspre Răsărit, că numai acolo îi place să stea, sub ea îi pui o candelă, îi arată negustorul și o candelă, o umpli cu untdelemn, îi place untdelemnul curat și cât de mult să fie, în care pui un fitil și-i dai foc ca să se încălzească și să aibă lumină, îi place să aibă tot timpul mâncare și lumină și așa poți fi liniștit că te păzește de hoți.
- Da ?!!!…. întreabă mirat turcul. Atunci pe acesta îl iau la mine ca să-mi păzească casa. A luat turcul icoana Sfântului Ierarh Nicolae, candela cu ulei aprinsă de la negustor, și le-a dus acasă. A bătut un cui pe peretele de la Răsărit, a așezat icoana, dedesubt i-a pus candela, zicând:
- Nicolae, te-am adus în casa mea ca să mă păzești de hoți când sunt plecat la oaste. Ți-am dat mâncare și lumină. Dacă mă păzești de hoți și eu am să fiu atent cu tine, am să-ți pun mâncare multă, am să cumpăr un vas mai mare, dar să văd că faci treabă și nu lași să intre hoții în casa mea.
După ce i-a dat de grijă Sfântului Ierarh Nicolae, turcul a plecat la oaste.
Când s-a întors, a văzut că acasă era așa cum a lăsat, cu toate lucrurile la locul lor. Atunci, îi mulțumește Sfântului Ierarh Nicolae, zicându-i:
- Îți mulțumesc, Nicolae, că ai făcut treabă bună și nu ai lăsat hoții să-mi intre în casă.
A doua zi, face același lucru, îi dă de grijă Sfântului Ierarh Nicolae să păzească casa. Seara, la întoarcere, mulțumește din nou sfântului că i-a păzit casa de hoți. Însă, în a treia zi, întârziind la oaste, s-a întâmplat să-l caute vecinul. A intrat vecinul în casa turcului, s-a mirat că a găsit-o deschisă și turcul nicăieri. A observat și icoana pe perete, însă n-a știut ce este. Când s-a întors turcul de la oaste, găsește casa în bună rânduială și îi mulțumește Sfântului Ierarh Nicolae. Într-un târziu îl caută vecinul, zicându-i:
- Vecine, te-am căutat mai devreme și nu erai venit, m-am mirat că ai lăsat casa deschisă, dacă intra un hoț și te fura de tot ce ai în casă?
- N-ai observat vecine că am un paznic în casă?
- N-am văzut pe nimeni, unde ai pus paznicul să păzească?
- Pe perete, pe Nicolae, el de trei zile îmi păzește casa, îi dau de mâncare și lumină, iar el nu lasă hoții să intre în casă.
- Tabloul acela de pe perete îți păzește ție casa?
- Ho, ho și încă cum!
- Cred că te-ai îmbolnăvit vecine!
- Nu știi tu ce paznic bun e Nicolae!
A plecat vecinul, gândind despre turc că de atâta oaste s-a scrântit la minte și a luat-o razna. Atunci diavolul îi dă în gând vecinului să facă o glumă cu turcul. A patra zi, pe la amiază, vine în casa turcului, vede că ușa este deschisă, și a zis: „Cu adevărat vecinul ăsta a înnebunit. Ce-ar fi să-i iau niște lucruri și să-i golesc o jumătate de casă, să vadă că un tablou de pe perete nu poate să-i păzească lui casa!”. Așa a și făcut. A strâns într-un cearceaf lucruri încât a golit o jumătate de casă, și aștepta să vadă reacția turcului când se va întoarce. Seara când s-a întors turcul de la oaste a văzut că jumătate din casă a fost golită. Atunci s-a mâniat și a început să-l certe pe Sfântul Nicolae.
După ce l-a certat bine și s-a răcorit, l-a cuprins o mustrare de conștiință și o milă față de Sfântul Nicolae, zicându-i:
- Nicolae, iartă-mă că am fost rău cu tine, te-am ținut zi și noapte, 4 zile încontinuu, ca să-mi păzești casa, și nu te-am lăsat să te odihnești.
Îi fi fost obosit și te-a cuprins somnul, de au putut să intre hoții în casa mea și să mă fure. În noaptea asta păzesc eu, ca să te poți odihni, da mâine să nu lași pe nimeni să-mi intre în casă. În a cincea zi, umple turcul din nou candela cu untdelemn, îi dă de grijă Sfântului să păzească și pleacă. Dimineață, după ce a plecat turcul la oaste, vecinul vine să vadă dacă turcul și-a băgat mințile în cap și dacă a mai lăsat ușa deschisă.
Ușa era deschisă, icoana pe perete și uleiul ardea în candelă. Satana îi dă în gând să ia și ce a mai rămas din casă și să-i lase turcului casa goală. A strâns totul într-un cearșaf în mijlocul casei. Înainte de a lua lucrurile să le ducă la el acasă, vrăjmașul îi dă prin minte să fure și icoana de pe perete cu tot cu candelă. Când s-a întins să apuce icoana, i-au înțepenit mâinile pe ea încât nu a mai putut să le desprindă toată ziua până ce a venit turcul seara de la oaste. Seara, când turcul intră în casă, vede în mijlocul casei adunate toate lucrurile, pe vecinul lui întins pe perete cu mâinile lipite de icoană gemând și răcnind de durere:
- Vecine…., roagă pe Nicolae…., să-mi dea drumul, că de dimineață mă ține așa, mă dor mâinile de parcă-mi sunt tăiate! Eu ți-am luat lucrurile. Am vrut să fac o glumă, am crezut că ai înnebunit de ți-ai pus paznic un tablou.
Iartă-mă, vecine, că bun paznic ți-ai găsit! În acel moment i s-au desprins mâinile de pe icoană. Atunci turcul i-a mulțumit Sfântului Ierarh Nicolae:
- Îți mulțumesc, Nicolae, că ai prins hoțul și l-ai pedepsit.
În ziua aceea și vecinul a căutat la piață icoana Sfântului Ierarh Nicolae, ca să-i păzească casa. Așa s-a dus vestea întâmplării în rândul multor turci care cumpărau icoana Sfântului Ierarh Nicolae.
Așa se face că, și astăzi, găsești prin casele unor turci icoana Sfântului Ierarh Nicolae.
La mulți ani celor care-i poartă numele Sfântului Nicolae!
