Primarul din Sfântu Gheorghe, președintele organizației locale UDMR, Árpád Antal, se laudă că nu poartă eșarfa tricoloră de 1 Decembrie, de Ziua Națională a României, și nu participă la manifestările festive, oficiale. Iar de la autorități se solicită ca românii să serbeze, împreună cu maghiarii din Transilvania, ocuparea Transilvaniei de Nord de către trupele de honvezi ale lui Miklós Horthy, în 1940, deoarece maghiarii numai atunci pot omagia Ziua Națională a României!
Afirmațiile de mai sus par a fi absurditatea absurdităților, însă au o bază reală. Nu este delirul unui dement care, reprezentând pericol public, este închis într-o casă de nebuni. Nu demult, unul dintre liderii secui ai UDMR, Árpád Antal, care mai îndeplinește și funcția de primar al municipiului Sfântu Gheorghe, a avut curajul să declare cu mândrie, fără nicio rușine și cu un fanfaronism exacerbat, tipic marilor maghiarotarzi, în cadrul unei emisiuni televizate, difuzate la Budapesta, că nu este dispus să recunoască Ziua Națională a României până când data de 1 Decembrie a acestei sărbători a țării nu va fi schimbată cu o altă dată, sau până când România nu va îndeplini așa-numitele „promisiuni" făcute la Marea Adunare de la Alba Iulia. Nu poate să fie sub nicio formă o chestiune particulară faptul că un primar udemerist, mare maghiarotard, care mai este și liderul unei importante organizații teritoriale a UDMR, astfel să nege sărbătoarea națională a propriei sale țări, astfel să se opună legii fundamentale a României, aflată în vigoare, care în capitolul intitulat „Simboluri naționale" prevede: „Ziua națională a României este 1 Decembrie". La asemenea atitudini, conducerea superioară a UDMR trebuia demult să reacționeze ferm, în spiritul respectului față de Constiuția țării și a loialității față de România. Conducerea superioară a UDMR trebuia demult să retragă încrederea politică acordată unor lideri ai UDMR care au asemenea viziuni, precum și acelor primari și europarlamantari ai UDMR, care în circumscripția lor electorală i-au instigat pe locuitorii secui pentru a nu participa la sărbătorirea Zilei Naționale a României. Iar dacă vor participa, totuși, la manifestarea oficială - au spus ei - să poarte o panglică de culoare neagră în piept, deoarece ziua de 1 Decembrie pentru maghiari nu este o sărbătoare, ci „o zi istorică de doliu".
Ce a făcut conducerea superioară a UDMR când a văzut acest atac șovin, strigător la cer, din partea lui Csaba Sogór, care a revoltat întreaga opinie publică a țării?! Este incredibil, dar adevărat: conducerea superioară a UDMR l-a distins pe Csaba Sogór și l-a desemnat pentru a doua oară în funcția de europarlamentar! După toate acestea, reprezentanții UDMR, în frunte cu Hunor Kelemen, Béla Markó, György Frunda, László Borbély și alții, în zadar se străduiesc să fie duplicitari în fața microfonului Parlamentului român, susținând că ei respectă, întocmai, Constituția țării, faptele dovedesc negreșit că și ei serbează ziua de 1 Decembrie drept „zi istorică de doliu". Această organizație, care de 25 de ani funcționează ca un partid etnic, nu a organizat niciodată o manifestare politico-culturală, de mare anvergură, în cinstea Zilei Naționale a României. Nici nu le-a trecut nicio clipă prin cap liderilor din conducerea superioară a UDMR să protesteze ferm, ca cetățeni români loiali, împotriva cultului personalității lui Miklós Horthy, care, în paginile unor ziare de limbă maghiară din Transilvania, se extinde cu rapiditate și în mod rușinos - sub influenața regimului Viktor Obán, din Ungaria - și prin care se elogiază, de fapt, teroarea horthystă, fascistă din Transilvania de Nord, exact așa cum am putut vedea și în manualul intitulat „Istoria secuilor", editat la comanda unor lideri secui ai UDMR. Și mai grav este că toate aceste lucruri au loc sub ochii respectivului organ abilitat al statului și fără aplicarea unor sancțiuni!
Iată cea mai ordinară revendicare a politicii maghiare din ultimii 25 de ani, iată modul de raportare a horthyștilor față de evenimentele istorice ale secolului XX: Zsolt Attila Borbély, cel care a emigrat de la noi, din țară, la Budapesta, și care se declară în mod deschis adeptul ferm al horthysmului, în fiecare săptămână trimite câte un articol antiromânesc, la redacția publicației „Erdélyi Napló", din Cluj-Napoca, care asigură, fără să stea pe gânduri, spații considerabile acestor scrieri rușinoase, infectate cu virusul „trianonian". Populația română - scrie acest propagandist horthyst din creștet și până în picioare - are o satisfacție că ne poate umili, cu prilejul acestei sărbători (este vorba de 1 Decembrie - nota Hajdu Gyõzõ), mândria noastră națională? Numai atunci putem respecta reciproc sărbătorile noastre (este incredibil ce poate pune pe hârtie și publica în paginile unei reviste un om cu mintea întreagă!), dacă 30 august, ziua în care Transilvania de Nord a fost realipită Ungariei, ca urmare a Diktatului de la Viena, ar fi fost declarată sărbătoarea comunității naționale maghiare din Transilvania, iar românii ar sărbători împreună cu noi această zi. (Erdélyi Napló, Cluj-Napoca, 23 octombrie 2014).
Când am citit aceste rânduri, pur și simplu, nu îmi venea să cred ochilor. Există o asemenea specie umană care se crede un mare publicist?! Este posibil ca azi, în România, să fie publicate asemenea texte, fără aplicarea unor sancțiuni?! Și de această dată pot să spun numai atât, referitor la aceste scrieri schizofrenice, ceea ce am subliniat în ultimii ani în mai multe articole ale mele, și anume: la analizarea și aprecierea unei crunte perioade de teroare horthystă, fascistă se poate, este voie să fie trecute sub tăcere masacrele sângeroase săvârșite de trupele de honvezi ale lui Miklós Horthy în localitățile Ip și Trăznea, sau durerea care s-a abătut asupra românilor din localitățile Mureșenii de Câmpie, din Sucutard, Prundu Bârgăului, Moisei, Hărcana din Turda sau din alte comune și sate, care decenii la rând au fost împinse într-o situație tragică și multe biserici ortodoxe au fost realmente rase de pe fața pământului. De asemenea, în Transilvania de Nord au avut loc, în perioada 30 august 1940 - 1 noiembrie 1941, 919 de omoruri (copii, femei și bărbați uciși în mod bestial în Sălaj, Cluj, Bihor, Someș, Mureș, Satu Mare, Maramureș, Trei Scaune, Ciuc, Năsăud și Odorhei), 1.926 de schingiuiri, 4.126 de bătăi, 15.823 de arestări, 124 de profanări, 78 de devastări colective, 447 de devastări individuale, circa 500.000 de expulzări.
Am putea scrie pagini întregi despre victimele terorii horthysto-fasciste, despre masacrele și cele mai îngrozitoare atrocități comise de trupele lui Horthy împotriva populației românești din Transilvania de Nord.
Această îngrozitoare teroare horthystă, fascistă, săvârșită în Transilvania de Nord, ar trebui să fie sărbătorită de românii din Transilvania, împreună cu populația maghiară? În capul cărui monstru s-a născut această idee îngrozitoare?
Cel care nu observă toate aceste grozăvii aruncate asupra românilor din Transilvania de Nord nu face altceva decât să se supună celei mai întunecate puteri a secolului XX, să se supună celor mai criminale idei, îndreptate împotriva omenirii și să-l accepte pe acel Miklós Horthy care a fost în stare să comită cel mai îngrozitor masacru și genocid al Europei moderne, ba, mai mult, să se alieze chiar și cu fuhrerul nazist, cu Hitler, doar să-și atingă scopurile sale iredentiste!
