Refugiindu-mă în propria memorie, căutând praguri luminate, care, de-a lungul salbei de zile și nopți aflate sub imperiul inspirației divine, mi-au permis stabilitate în elanul spre afirmare sau porția de oxigen pentru supraviețuire, întâlnesc aceleași puține și blânde chipuri de Oameni pe care-i percep părinți spirituali, vrednici de respect, considerație, recunoștință. Dacă ar trebui să-i număr pe degete, mi-aș împreuna degetele ca înainte de a săvârși Sfânta Cruce: mâna dreaptă, trei din cinci, și-atât!
Dl Valentin Marica este unul dintre prea puținii, dar cu atât mai valoroși, Oameni de Onoare pe care i-am întâlnit pe cărarea vieții, martori ai momentelor de taină în care sufletul meu percepea mângâierea clipelor de iluminare. Nu mă puteam intersecta cu dumnealui decât în dimensiunea culturii spațiului mureșean.
Este foarte greu să găsesc cuvinte potrivite, încărcate de reala lor valoare, pentru a-mi exprima gratitudinea față de unul dintre mentorii mei: neasemănat propovăduitor al păcii cuvântului rostit cu dibăcie și profunzime, doctor în filologie și științele comunicării, senior-editor la Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul Regional de Radio Tg.-Mureș, colaborator la Radio România Cultural și Radio România Internațional; sensibil, răscolitor și provocator poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România; experimentat colecționar al stărilor salciei de la râu, mult prea încercat în examenele vieții; curajos misionar-voluntar al celor cu nevoi speciale pentru susținerea cărora nu a precupețit nici un efort, înființând un centru pentru ocrotire și educație; competent, constant și demn iubitor al neamului său românesc, transmițând aceasta prin toate întreprinderile sale (realizator, moderator, prezentator, promotor, organizator, invitat, creator, ziarist etc.), membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, redactor colaborator al mai multor reviste, secretar al Despărțământului Central Mureș al ASTREI; iubitor și ocrotitor al familiei sale care, după observația mea, i-a fost la fel de importantă ca împlinirea spirituală.
De-a lungul anilor, Valentin Marica a fost colaborator și consultant de specialitate al instituțiilor de cultură din Reghin, în organizarea și reușita celor mai ample și complexe activități.
Îmi amintesc cu drag de entuziasmul cu care am organizat împreună, pe vremea când eram referent cultural la Casa Municipală de Cultură „Dr. Eugen Nicoară" (dir. prof. Emil Șerbănescu), Festivalul Național de muzică folk „Chitara de argint" (opt ediții), Concursul Național de creație a poeziei
„La porțile visului" (treisprezece ediții) și Concursul Național de creație a epigramei „Cobra" (opt ediții), iar pe vremea când eram director la Casa de Cultură a Tineretului „George Enescu", Festivalul Național de muzică folk „Prima iubire" (patru ediții) și Festivalul Național de folclor „Flori de pe Mureș" (XIV ediții, dintre care zece au fost organizate în colaborare cu fostul director, dl Man Zaharie). La toate acestea, Valentin Marica a fost nu doar partener (ca reprezentant al Studioului de Radio Tg.-Mureș), ci și prezentator, membru al juriului, oferind de fiecare dată premii speciale din partea Fundației Culturale „Cezara", fundație al cărei președinte este.
La fiecare lansare de carte semnată Valentin Marica sau la fiecare conferință susținută de dumnealui cu ocazia sărbătorilor culturii reghinene, a comemorării sau evocării unor personalități culturale, istorice, locale sau naționale, reghinenii au participat în număr mare, manifestându-și astfel prețuirea față de cel care este perceput ca un prieten.
Mulțumesc acelora care mi-au dat prilejul de a-mi exprima sincerele sentimente de prețuire față de acest Om de Onoare, sensibil, distins, curat la suflet, demn în ținuta sa intelectuală, care merită pe deplin demersul de față prin care i se tipărește un volum-buchet de flori, la frumoasa vârstă de 65 de ani.
Pe o petală albă de crin, cu cerneală de culoarea macului, îmbătată în iz de lăcrămioare, scriu cu o peniță din lemn de trandafir mesajul meu de admirație pentru Valentin Marica, alăturându-mă mănunchiului de prieteni care-i semnează în Cartea de Onoare.
