Să fiu proprietar ori chiriaș?
În anul de grație 2014, tot mai multe persoane (tinere, mai ales) își pun întrebări de genul: cum e mai bine, să cumpăr casă sau să locuiesc (câți ani o să trăiesc!) în chirie?; banii pe care-i dau pe chirie nu se pot duce mai bine la un credit (și el, totuși, riscant!) și, în final, să mă aleg cu o casă? Voi putea face față cheltuielilor cu ratele lunare, în condițiile actuale ale scumpirii creditelor?... Și altele asemenea.
Alegerea e grea, în actuala conjunctură economică și financiară, în care, potrivit analiștilor, pentru perioada următoare, se estimează creșterea prețurilor locuințelor (concomitent cu scumpirea creditelor), dar și a chiriilor?
Sigur, deși necesită un efort financiar mai mare, avantajul major al creditului ipotecar este că beneficiarul se alege cu o casă. Asta, în cazul în care, în actuala conjunctură economică, nu ar exista riscul disponibilizărilor, al pierderii temporaral sau pe o durată mai lungă a locului de muncă! Bașca faptul că nu este deloc ușor să iei un credit, garanțiile pretinse, suplimentar (veniturile financiare foarte mari), nefiind la îndemâna oricui. Iar tinerii fără casă sunt, de regulă, săraci și cu… salarii minime pe economie! Asta-i hiba!...
… Cât despre economii, românii sunt prea săraci!
Potrivit unui sondaj IMAS, majoritatea românilor declară că economisirea este importantă, dar peste 60% dintre intervievați spun că nu au bani puși deoparte și că nu se așteaptă la mai bine în următorii cinci ani. Pe de altă parte, IMAS relevă că România, Ungaria și Serbia se află printre țările în care populația nu este mulțumită de valoarea sumelor economisite. Doar 26% dintre respondenții din România s-au declarat satisfăcuți de nivelul economiilor, comparativ cu 19% în Ungaria și 22% în Serbia, Austria și Cehia au printre cele mai înalte grade de satisfacție în acest domeniu, fiecare cu 54%.
… Dar și…Cheltuielile cu mâncarea, mai mari decât la toți ceilalți europeni!
Statisticile nu mint. Românii cheltuiesc pentru mâncare mai mult decât toți ceilalți europeni, inclusiv din țările emergente ale UE. Multora nu le ajunge, pentru a se hrăni decent, nici întreaga leafă sau pensie. Alimentele, indiferent că le cumpără din piață sau de la supermarket-uri, au prețuri prohibitive, majoritatea provin din import, deseori sunt de slabă calitate. Producătorii autohtoni se plâng că n-au acces sau sunt jupuiți la lanțurile de magazine. Oamenii avizați susțin că supermarketurile practică prețuri convenite printr-o politică de Cartel, dar Consiliul Concurenței (ca și în cazul carburanților) nu-i în stare de o anchetă serioasă.
Specialiștii de bună credință spun că reducerea TVA la alimentele de bază (în UE, media e de 9%) ar încuraja și producătorii, și consumatorii. Ca de obicei însă, Guvernele (cu excepția celui actual, Ponta III) nu prea au avut urechi să audă și nici ochi ca să vadă. Dar, cine știe?!
Până acum, protecția populației a fost, de regulă, ultima grijă a guvernanților, mereu lacomi, mereu în căutare de taxe care să alimenteze un buget din care, adeseori, pun apoi pe tavă contracte oneroase.
Numai că, mai nou, pe rol a intrat justiția. Și bine face…
