Gândit și rostit de părintele-profesor universitar Constantin Necula de la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna" din Sibiu: „Trăim în epoca lui „al meu" ca obsesie. Un soi de conștiință volatilă, marcată de drama bogătașului, mereu atent la felul cum dă pe dinafară, fără să crească în cele dinăuntru. Lecția Evangheliei (Luca 12.16.21) este limpede: a mânca, a odihni, a bea și a te veseli doar pentru că ai, nu înseamnă nimic.
A avea nu este verb fundamental al fericirii. Cum a crede nu este fundamental lui a iubi pe Dumnezeu. Suntem astfel puși să învățăm verbele și conjugările lor aferente viitorului continuu, eshatologic." (n.n. - în limba greacă însemnând: final, cu referire la învățătura despre realitățile ultime ale mântuirii, adică despre instaurarea Împărăției lui Dumnezeu).
Făcând trista constatare că „Răul pornește de la lipsa credinței în cealaltă viață", același părinte-profesor conchide: „Nu lărgirea hambarului este misiunea Ortodoxiei, ci calitatea roadelor pe care ni le dăruim unii altora pentru a lărgi Împărăția întru Înviere".
