A fost odată o industrie alimentară performantă!

Distribuie pe:

În vremea de glorie a socialismului multilateral dezvoltat, municipiul Târgu-Mureș era renumit și pentru industria alimentară performantă. Astăzi fabricile, unde erau asigurate mii de locuri de muncă, au rămas, ca o mărturie despre prostia românească, doar ruine, moloz și o tristă amintire. De ce readuc în discuție acest jaf economic? Fiindcă vinovații mai sunt printre noi, nepedepsiți, unii chiar ne dau lecții de democrație. Citind cartea președintelui ales al României, Klaus Iohannis, „Pas cu Pas", m-am întrebat revoltat: de ce în Sibiu nu există șomaj, de ce în Sibiu nu s-a distrus industria? Când trec pe lângă fosta Fabrică de Conserve din Mureșeni, pe lână ruinele Întreprinderii de Industria Cărnii, un colos agroindustrial cu depozitul Frigorific, Abator, Fabrică de mezeluri și Îngrășătoria pentru animale; Vinalcool, Mopan, fosta Fabrică de Zahăr, mă întreb: oare cu ce au greșit târgumureșenii noștri de au parte de o asemenea pedeapsă? Ce vină au avut muncitorii de la Calaca, când au ieșit în stradă, în frunte cu directorii Kiraly și Gâlea, în decembrie 1989? Reamintesc doar faptul că la Fabrica de Conserve din Târgu-Mureș se produceau renumitele conserve din legume și fructe, mazăre și fasole la borcan, fasole cu costiță de porc etc., produse apreciate la export în fosta Uniune Sovietică, dar și pe piața capitalistă. Pe lângă locurile de muncă din fabrică, mai existau muncitori permanenți sau zilieri în fermele legumicole ale fabricii. În ultimii ani de dinaintea „revoluției" s-a format un adevărat lanț productiv pornind de la fermele cu profil legumicol de la fostele CAP: Acățari, Ungheni, Nazna, Sântana de Mureș, Sângiorgiu de Mureș, Târnăveni, Iernut, Cuci, Mica , Idrifaia, centrele de recoltare și batozare a mazării pentru boabe și terminând cu fabrica din Mureșeni. Astfel că în CAP se asigurau locuri de muncă și desfacere pentru producția de legume. După privatizarea fabricii, praful și pulberea s-a ales de sectorul legumicol al județului Mureș și de industria alimentară, iar muncitorii au intrat în șomaj, în pensii de boală, anticipate. De reținut că, la privatizarea fabricii, printre alte condiții a fost și aceea de a se menține obiectul de activitate. Nici vorbă, de câțiva ani aici se tot cârpește și investitorul care a cumpărat fabrica și terenul a uitat de promisiune. Un afacerist care a uitat că în județ există un potențial legumicol uriaș, că desfacerea era asigurată în competiție cu conservele din Ungaria, că forța de muncă calificată se găsește berechet în târgul nostru. A profitat de vidul legislativ și din dorința de a câștiga rapid banii investiți prin demolări și vânzări de fier vechi, eventual garanții pentru credite bancare, astfel că una din cele mai importante activități din industria alimentară mureșeană a fost abandonată. Industria cărnii din Mureș, cu abatorul, depozitul frigorific, fabrica de mezeluri Gloria, fermele pentru îngrășat animale achiziționate au fost distruse cu o ură de nedescris. Pe lângă faptul că la Frigo exista și rezerva de stat la carne în depozitul frigorific, industria cărnii asigura desfacere pentru animalele din gospodăriile populației și din ferme. Veți spune că în perioada dictaturii gospodarii satelor erau obligați să contracteze un porc, tăuraș, miel. Este adevărat că în majoritatea cazurilor oamenii nu aveau cu ce să crească animale, dar, după „revoluție," această instituție trebuia să încurajeze creșterea animalelor din satele mureșene, o sursă sigură de venituri bănești. Astăzi, samsarii din industria cărnii preferă să importe carcase de porc din Polonia, porcul în viu din Ungaria, carne de vită din America, în timp ce agricultorul român nu are unde să-și vândă animalele. Iarăși lanțul slăbiciunilor a sufocat un sector care aducea bani.

La Vin Alcool, o întreprindere județeană, unde se procesa întreaga producție de struguri din podgoriile mureșene, obținându-se toată gama de băuturi alcoolice pentru export și pentru piața internă, și acest sector a fost distrus, spațiile, licitate pentru o activitate profitabilă pe moment, iar plantațiile viticole abandonate, distruse de noii proprietari. Cine ne-a împiedicat să păstrăm și acest patrimoniu național? Și de ce în țările Uniunii Europene, la vecinii noștri din Ungaria industria alimentară este rentabilă, iar la noi, numai pierderi? Mai amintesc de rețetele de mezeluri de la Gloria. Nici o fabrică artizanală din zilele noastre nu mai reușește să fabrice salamul de vară cu marca Gloria Târgu-Mureș!

Culmea ironiei, la Colegiul agricol din Târgu-Mureș, o școală de prestigiu, renumită pentru numărul mare de ingineri, medici veterinari și economiști, care au absolvit liceul aici, azi se pregătesc muncitorii pentru industria alimentară. Pentru cine se investesc banii în formarea profesională a unor tineri, marea majoritatea dintre ei nu vor avea nici o șansă să lucreze în țară, poate prin fabricile din Occident? La Universitatea „Petru Maior" se pregătesc specialiști în protecția mediului, a fost interesat rectoratul acestei instituții să urmărească câți dintre inginerii absolvenți și-au găsit un loc de muncă în domeniul respectiv? La UMF s-a înființat o secție care pregătește nutriționiști. Câți dintre acești tineri își vor vedea visul împlinit? La Universitatea Sapienția, cu predare în limba maghiară, și la o secție din Miercurea Nirajului a unei universități de agricultură din Ungaria se pregătesc specialiști în horticultură, ingineri horticoli, cu diplome recunoscute de stat. Dacă nu vor începe o afacere pe cont propriu, acești absolvenți vor îngroșa numărul șomerilor cu studii superioare! Un distins coleg mi-a declarat că absolvenții pregătiți pentru industria alimentară își vor găsi un loc de muncă în cele zece supermarketuri din Târgu-Mureș. Bine, bine, pe lângă faptul că sunt plătiți prost, sub orice critică, acolo nu prea fac meserie, mai ales că vânzători pregătește și Colegiul economic. Pe bună dreptate delegația FMI a spus că românii consumă mai mult decât produc. În Târgu-Mureș, în județul Mureș, a existat o tradiție valoroasă în industria alimentară. Avem un potențial horticol și zootehnic imens, și atunci de ce nu reușim să devenim competitivi, la noi acasă…?

Lasă un comentariu