Omul valorează atât cât valorează ceea ce iubește

Distribuie pe:

Un tânăr monah de la Sfântul Munte a venit odată la Părintele Porfirie să-l învețe tehnica rugăciunii:

- Părinte, spuneți-mi ceva despre rugăciune, cum trebuie făcută corect, în ce fel? Unii ne sfătuiesc să ne ținem respirația, alții, să ședem pe un scaun, înclinând puțin capul și adunându-ne mintea. Vreau să-mi spuneți și sfinția voastră cum să procedez, căci sfinția voastră aveți experiența rugăciunii.

Bătrânul i-a răspuns:

- Copilul meu, eu nu știu nimic din ce-mi spui. Știu un singur lucru, și ca să-l înțelegi, îți voi povesti o întâmplare: Era odată o fată, o fiică duhovnicească a mea, care mă iubea foarte mult, mereu mă asculta și-mi cerea sfatul. Într-un timp, a dat la facultate și a reușit. A venit într-o zi la mine și mi-a zis: „Părinte, ieri am fost la aniversarea unei prietene și am cunoscut acolo un băiat care mi-a plăcut foarte mult. Nu pot să-l uit, mă gândesc să merg să-l găsesc și să-i spun că aș vrea să ne cunoaștem mai bine și să ne căsătorim. De aceea am venit acum la sfinția voastră să mă sfătuiți ce să fac!" Eu în schimb am protestat: „Draga mea, nu te băga cu așa ceva, că o să-ți neglijezi studiile. Mai bine ai răbdare și termini facultatea, și vei avea, după aceea, o viață întreagă pentru astfel de lucruri." A primit sfatul și a plecat. După o săptămână vine iarăși: „Părinte, am încercat să mi-l scot din minte pe băiatul acela, dar nu pot, numai la el mi-e gândul." I-am dat iar niște povețe, am întărit-o, dar după încă o săptămână numai ce o văd că vine iară și-mi zice: „Părinte, de data asta, nu am mai venit să vă cer sfatul. Am venit să vă înștiințez că mă duc chiar astăzi să-l caut, fiindcă fără el nu mai pot să trăiesc. M-am îndrăgostit nebunește de el, nu mai pot citi, nu mai pot învăța, nu mai pot găti, nimic nu mai pot face fără să-mi amintesc mereu de el. Am încercat atâta, dar pur și simplu n-am reușit să mi-l scot din minte."

Ai văzut? Fata asta l-a văzut o singură dată pe băiatul acela, și i-a intrat în inimă și-n minte, că n-a mai putut să-l scoată de acolo, deși s-a luptat mult pentru asta. Dar noi, astăzi, ca să-L iubim pe Hristos, Care ne-a făcut atâta bine, căutăm fel și fel de metode cum și-n ce fel să ne rugăm. Eu nu cunosc metoda cu scaunul, cu respirația sau cu celelalte. Felul în care-mi place mie să-L iubesc pe Dumnezeu e acela despre care tocmai ți-am povestit acum.

 

Lasă un comentariu