1. Tovarășe Nicolae, 5. Unde ești tu, Nicolae
Vino să vezi ce-ai lăsat Curajos precum ai fost
Țara liberă, bogată Să scoți țara din robie
Fără datorii la alt stat. Și s-o faci precum a fost.
2. Acuma tovarăș frate 6. Căci de-un sfert de veac încoace
Șoimii patriei de atunci Tinerimea, uteciștii, pionierii cei crescuți
Pionierii, uteciști Din sudoarea celor mulți,
Au pus țara pe butuci Astăzi ajunși vârf de lance
Au pus țara la vânzare.
3. Vai de tine, Românie! 7. Tovarășe Nicolae
Vai de tine ce-ai ajuns! Vino să vezi ce-ai lăsat
Tinerimea, pionierii Politica noastră clasă
Te-au făcut vacă de muls. A scos țara la mezat.
4. Ți-au vândut glia străbună 8. Iar harnicul tău popor
La cei nemți și la cei ruși În loc să sporească glia
Vai de tine, Românie! Pleacă acum din România
Vai de tine ce-ai ajuns! Căpșunari și ospătari
La fundul străinilor.
Maria Buruian - L.S.R. Cluj-Napoca
***
În urmă cu 6-7 ani, am văzut, la programul televiziunii românești, un grup de oameni, care se „oboseau" să denigreze perioada comunistă, sub familia Ceaușescu. Aveau aproape cu toții dreptate în ceea ce susțineau, dar numai parțial, fiindcă adevărul este numai unul, și acela la Dumnezeu. Ceea ce era frapant, era faptul că cineva din egoul meu îmi spunea că toți aveau un răspuns șablon; parcă să mulțumească pe cineva... Între ei se afla și un elev în clasa a X-a la un liceu bucureștean, și toți se așteptau ca acest tânăr să dea lovitura de grație perioadei apuse și trecute. Zise tânărul: „Este adevărat că, într-o perioadă după anul 1980, îmi spunea tatăl meu că oamenii au trăit mai greu, au stat la cozi, nu aveau ce să cumpere, erau tracasați moral. Îmi aduc însă amite că în fiecare an eu cu părinții mei și cu fratele meu mergeam la mare și spre toamnă mergeam și la munte. Nu era de multe ori unde să-ți așezi pledul, atâta popor era acolo. Acuma, în perioada mult așteptată tata este disponibilizat și trăiește din ajutorul de șomaj, modest; mama este casnică, fratele meu a terminat facultatea, și nu are loc unde să se angajeze. Dacă este să vă răspund sincer, ca elev, după cum vedeam noi situația, în cele mai multe cazuri eram mai fericiți atunci. Acum suntem liberi, avem să cumpărăm tot ce nu ne-am închipuit vreodată, dar neavând locuri de muncă, deci nici bani, marea și muntele au rămas doar amintiri, precum și alte multe lucruri și, ca atare, ducem dorul și regretăm trecutul".
P.S. Sperăm ca părerile celor de mai sus să fie respectate, doar suntem în democrație, și să le fie publicate. Cineva mi-a spus că nu se va publica acest material, fiindcă Ceaușescu a fost un criminal... dar, domnilor, istoria este plină de criminali și pe care-i învățăm în școli, îi pictăm în manualele școlare și amfiteatre... le ridicăm statui etc. În perioada 1974-1979 am urmat cursurile facultății de Teologie din București. A fost un mic Paris, Bucureștiul, iar lumea era foarte fericită, așa cum erau ele timpurile, pe care azi un intervievat tv le numea „RAI". Toți trei copiii mei au urmat câte o facultate, dar în perioada postrevoluționară. Studenția lor era departe de ce era pe vremea aceluia pe care-l ucidem zi de zi, și căruia nu suntem în stare să-i găsim și părțile bune, să nu mai spun că, fiind creștini,... „de morți numai de bine!". Și totuși, „Sfântul Ardealului" ne spune să fim mai atenți când judecăm pe alții: „CINE ARE MINTE, SĂ IA AMINTE!"
„1001 CUGETĂRI"
