Când în România se ivește o criză oarecare, apare, indubitabil, și poziția revanșardă a partidelor etnice maghiare. Obișnuiți cu politica „pașilor mărunți", înfăptuită de UDMR în România de 25 de ani încoace, riscăm să nu mai fim atenți la nuanțele acestor pași. Acum trăim un asemenea moment de criză a Puterii în țara noastră, definit prin degringolada și slăbiciunea principalului partid de guvernământ, stors de vlagă după pierderea alegerilor prezidențiale de către Victor Ponta; momentul ăsta, care se prelungește din cauza aceluiași Ponta, este coroborat cu „schimbarea gărzii" la Cotroceni. Exact în acest moment gingaș, UDMR face un pas înapoi, părăsind alianța de guvernare. Ceea ce n-ar fi mare lucru, comica alcătuire a „reșapaților" lui Tăriceanu a înlocuit-o imediat. Grave cu adevărat sunt niște declarații pe care liderii informali ai UDMR le-au lansat în spațiul public. Kelemen Hunor, la Târgu-Mureș, a afirmat că UDMR va continua pas cu pas, din Opoziție, acțiunile „pentru recuperarea pământului natal". Cu același prilej, Verestoy Attila încuraja etnicii maghiari să fie încrezători în politicile UDMR, care vor continua să fie puse în practică prin eșaloanele doi și trei din Guvernul Ponta, care își vor face treaba… pentru că vor rămâne în ministere. Lucruri cunoscute, de altfel, UDMR și-a văzut de „treabă" cu talent și determinare în toți acești ani, indiferent dacă a fost sau nu la guvernare. Cireașa acră pe tortul amar a pus-o, însă, primarul nostru, Antal Árpád: „Dacă premierul nu-și instruiește prefectul de Covasna să îi lase în pace pe maghiari, în secuime s-ar putea întâmpla ce s-a întâmplat la Târgu-Mureș în 1990". Să traduc pentru neinițiați: dacă prefectul de Covasna continuă să atace în Justiție steagul secuiesc înălțat în parcul Elisabeta, noi, liderii UDMR, vom cere maghiarilor să protesteze în stradă, violent, inclusiv prin acțiuni de nesupunere civică.
E o amenințare fățișă, nici măcar voalată, exprimată liber de la tribuna Consiliului Reprezentanților Unionali. Plecată pe jumătate de la guvernare - cealaltă jumătate a rămas pe la ministere, mai are „treabă"… - Uniunea poate, în sfârșit, să spună exact ce gândește. Astfel, știm și noi ce ne-așteaptă dacă Iohannis și PNL nu-i bagă în seamă pe veșnicii profitori ai Puterii din România.
E adevărat, contextul politic intern și extern este unul care poate oferi speranțe politicii revizioniste și revanșarde ai cărei reprezentanți acționează în Ungaria și România. În acest context, Partidul-balama (expresia definește UDMR și nu-mi aparține, dar este în perfectă concordanță cu acțiunile acesteia) își poate arăta adevăratele intenții. Care, o știm cu toții, n-au nicio treabă cu interesele României, urmărind refacerea Ungariei Mari. Altfel, despre ce „pământ natal" poate fi vorba, dragă domnule Kelemen? Spuneți-ne și nouă, să nu murim proști!
E vorba doar despre ținutul dvs. secuiesc, sau ne pregătiți sufletește pentru cedarea altor „pământuri natale"? Toată politica făcută de UDMR în acești 25 de ani mă face să cred că partidele etnice maghiare nu se mulțumesc cu un ținut autonom secuiesc izolat în inima României. Politicienii maghiari lansează perdele de fum și ceață pentru a prinde un vânat mult mai mare. Momentul de slăbiciune politică românească este potențat de războiul deschis din vecinătatea țării, de contrele ungaro-americane și ungaro-UE și, desigur, de prietenia declarată între revizioniștii Viktor Orbán și Vladimir Putin.
Altfel spus, sunt create condițiile manifestării apucăturilor revanșarde ale nostalgicilor Ungariei Mari. „Recuperarea pământului natal" este un vis la care maghiarii n-au renunțat niciodată și pe care partidele care zic că-i reprezintă l-au hrănit permanent în acești 25 de ani de democrație românească ciudată. Cum se va împlini visul ăsta, cu cine, și când? Senatorul Verestoy ne-a dat un indiciu: „politicile UDMR vor fi continuate de eșaloanele doi și trei din Guvernul Ponta". Eșaloane care au fost plantate în administrația centrală cu această „nobilă" misiune și care au rezistat în toate guvernele României postdecembriste.
Iată de ce n-am putut trece sub tăcere niște vinovate declarații ale unor vinovați lideri politici ai unui vinovat și neidentificabil legal partid etnic maghiar. Iată de ce cred că e nevoie ca politicienii responsabili din această țară să-și revină repede, să ceară lămuriri și să acționeze în consecință.
S-ar putea să fi venit vremea ca premierul României, oricare este sau va fi el, să renunțe la păstrarea în Guvernul țării a eșaloanelor doi și trei udemeriste, punând o întrebare simplă și cerând un răspuns imediat: ce „treabă" au de terminat membrii UDMR din aceste eșaloane ale Puterii? Verestoy spunea că UDMR nu vrea să fie o anexă a niciunui partid. Corect, să plece atunci, dar să plece toți, din toate eșaloanele. Altfel, ajungem din nou la vorba care definește UDMR ca un organ care participă, dar nu se bagă…
Așteptăm cu interes și poziția președintelui ales al României în această chestiune delicată. Poziția președintelui în funcție o cunoaștem, ea nu mai are însă nicio relevanță în acest moment. Iar poziția lui Ponta chiar n-are importanță, este total discreditat în ochii românilor și maghiarilor ardeleni.
