„EU NU MĂ CONSIDER ARTIST"

La concertul extraordinar de colinde, care a avut loc în ziua de 16 decembrie 2014, a fost invitat binecunoscutul interpret de muzică populară Marius Ciprian Pop. Înainte de a intra pe scenă, am avut fericita ocazie să stau de vorbă cu acest cunoscut rapsod al melosului popular, căruia i-am adresat câteva întrebări.

- Pentru început, am vrea să știm de unde vă trageți rădăcinile?

- E greu de răspuns pentru că eu îmi știu rădăcinile, dar înflorirea îmi e în altă parte și atunci mă simt oarecum risipit în lume și lupt în fiecare zi cu acest păcat al înstrăinării. Încerc să nu uit niciodată de unde am plecat, și pentru că una dintre povețile pe care mama mea bătrână, bunica, și moșul meu, adică bunicul, mi le-au dat, pe lângă faptul că trebuie să-mi fac un bun nume, mi-au dat și povața ca să nu uit niciodată de unde am plecat. Mama mea este de la poalele Munților Apuseni, unde am crescut și am copilărit, tatăl meu de origine din comuna Feldru, s-au întâlnit la Cluj-Napoca și au avut activitate acolo. Dar trebuie să știți că peste toate mă mândresc, am acea mândrie sfântă, pentru că simt în sufletul meu trăirile unui țăran român. Vă spun astea, nu doar din dragoste pentru cântec, pentru tradiție, ci din faptul că trebuie să merg, din când în când, acasă, la poalele Apusenilor, să pun mâna pe plug ca să simt mirosul reavăn al pământului, să pun mâna pe coasă ca să simt parfumul și prospețimea ierbii, ca să aud cucul cântând, ca să simt toată trăirea aceasta de urcare, vecină cu veșnicia, cum o numea Blaga.

- Ați vorbit frumos despre tradiție și de cântec. Cum v-a venit ideea să abordați folclorul?

- Vă va surprinde. Nu mi-a venit ideea și nu m-am gândit niciodată. Lucrurile au venit așa, de la sine, pentru că Dumnezeu când are un plan cu tine te pune unde trebuie, eu mă pregăteam pentru teologie. Elev fiind la Școala de Artă din Cluj-Napoca și, participând la un concurs, m-am întâlnit cu Mărioara Murărescu și dânsa m-a pus pe cale. Viața înseamnă suma întâlnirilor pe care le-ai avut. Mulți oameni m-au ajutat, dar chemarea a fost una inițială, pentru că eu n-am primit-o ca pe ceva extern, implicarea mea în viața artistică. Pentru mine nici n-ar fi, eu nu mă consider artist, deoarece pentru români a cânta este un mod de a fi.

- Aveți și profesia de preot.

- Da, profesia pentru care m-am pregătit foarte mult. Teologia am studiat-o la Cluj-Napoca și m-a ajutat Dumnezeu să mi se dea și darul hirotonirii ca să pot sluji. Pentru mine preoția este o reflecție a dragostei lui Dumnezeu pentru lume și o dovadă a faptului că mă iubește, că m-a luat și m-a îngăduit cu păcatele mele. N-am avut niciodată o parohie, a avea o parohie înseamnă asumarea unei mari responsabilități duhovnicești.

- Despre publicul târgumureșean, ce ne puteți spune?

- Publicul e de o frumusețe și de o căldură nemaipomenite. Am emoție pentru mine, oamenii de aici au o trăire interioară cum rar întâlnești, ei știu că îi iubesc.

- Despre colinde ce ne puteți spune?

- Colinda este un act de mărturisire, înainte de orice, și e foarte emoționant când te gândești la faptul că e de o vechime de peste două mii de ani. Despre primul colind vă pot spune că se numește „Vine Crăciunul, bătrânul", care reflectă o metaforă și reliefează o imagine endemică a Raiului, în care Moș Crăciun vine să-l afle acolo pe Hristos. Apoi, „În cetatea împărătească", „Măruț, mărgăritar" și multe altele. Pentru noi, românii, colindul este cel mai frumos, cel mai profund, cel mai sublim act de propovăduire a Domnului Hristos în casele și în sufletele noastre.

- Ce le doriți mureșenilor?

- Le doresc să aibă capacitatea să-și deschidă sufletele și să lase în iesle pe Hristos, în ieslea sufletului, că apoi toate se împlinesc.

 

Lasă un comentariu