„Cea mai bună dobândă este un prieten credincios. Un prieten bun și sincer este mai apropiat decât orice rudă. Să nu faci cunoștință cu omul viclean, fiindcă această prietenie este una a diavolului. Cu cei ce te vizitează numai ca să-și omoare timpul și să ți-l omoare și pe al tău, vorbește cu ei despre Hristos, despre moarte, despre viața viitoare, despre judecată și despre iad și atunci ori se vor duce acasă folosiți, ori nu vor mai veni la tine să-ți răpească timpul. Fii în fața lui Dumnezeu și în fața conștiinței tale limpede ca un pârâiaș, dar nu-i lăsa pe cei vicioși și pe cei răi să se uite în sufletul tău, că privirea răului întunecă sufletul. Cu oamenii să te împaci, dar cu păcatele să te cerți".
***
„CREȘTINE! Este mai bine să suferi răul făcut de alții decât să fii tu pricina răului. E mai bună tristețea celui care suferă pe nedrept, decât bucuria celui ce lucrează pe nedrept. Cine se răzbună singur pentru sine, acela e ca și cum L-ar ocărî pe Dumnezeu că nu e drept în judecata Sa. Împotriva celui ce se răzbună singur se va răzbuna Dumnezeu. Un creștin adevărat trebuie să mulțumească celor răufăcători, să se roage pentru ei ca Domnul să-i păzească și să-i mântuiască, fiindcă ei, de fapt, ne sunt binefăcători. Fericit este acela care poate spune cu Sfântul Grigore de Nissa: „DOAMNE, FĂ CU MINE CEEA CE FAC EU CU ALȚII".
***
„BIRUIEȘTE RĂUL CU BINELE - RĂMÂI OAIE ȘI VEI BIRUI LUPII"- Când suferi din partea oamenilor vreo necinste, gândește-te la folosul pe care-l poți primi dacă suporți cu inima blajină. Când vei suferi necinste de la oameni să ști că aceasta Dumnezeu o trimite spre slava ta. „TREBUIE SĂ NE RUGĂM PENTRU DUȘMANI!" - În cea mai mare parte, ei, „săracii", singuri nu-și dau seama ce fac, ba, și mai mult, sunt și binefăcătorii noștri, căci, prin atacurile lor, ei ne întăresc în virtute, ne smeresc duhul până la pământ, iar în ceruri ne pregătesc cununa paradisului". Zadarnice sunt rugăciunile și nevoințele omului care întreține în inimă răutatea împotriva aproapelui. Rugăciunea pomenitorului de rău e tot una cu semănatul pe piatră. „UNDE NU E PACE, ACOLO NU E DUMNEZEU".
Părintele Arsenie Boca (1910-1989) - „Sfântul Ardealului"
P.S. Lumea albinelor este una cu totul minunată, aș spune chiar dumnezeiască; este o lume din care noi, oamenii, dacă am avea înțelepciune, am avea foarte multe de învățat. Ele își culeg nectarul și dulceața din florile naturii, după care le transportă în stupul-casă, pentru a ni le transmite, după o prelucare mirifică, spre sănătatea trupească și sufletească. Există și acolo, ca în viață, trântori, care trăiesc pe spinarea suratelor, dar care-și arogă munca altora... adică, cum ar spune un proverb: „Pe spinarea altuia, nu poți să faci nimic", sau versul poetului nepereche: „Ce e val, ca valul trece". Un creștin adevărat are prieteni pe toată lumea, fiindcă pe aceia care-i consideră dușmani trebuie prin rugăciune adevărată și insistentă să și-i împrietenească; Este foarte greu să te rogi pentru dușmani, dar pentru mântuirea noastră (scopul suprem al fiecărui creștin care se respectă), este indispensabil, și apoi nu este imposibil, iar la sfârșit Dumnezeu îți va răsplăti cu un „noian de liniște și pace creștinească". Nu putem să fim prieteni cu Dumnezeu, iar cu aproapele în ură și dușmănie. Cercetându-l și căutându-l pe „Sfântul Ardealului" mai în profunzime, găsim medicament pentru astfel de boli, dar până atunci ne transmite: „CINE ARE MINTE SĂ IA AMINTE!"
„1001 CUGETĂRI"
