CRĂCIUNUL ÎN VIZIUNEA COPIILOR

Cum petreceau părinții mei Crăciunul

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători religioase ale anului. Pregătirea pentru această sărbătoare începe odată cu postul, în data de 15 noiembrie.

Părinții mei se trezeau de dimineață și începeau să facă curățenie prin casă, prin grădină și prin curte. Niciun raft nu rămânea necurățat. După ce se termina curățenia prin toate locurile, femeile se apucau de mâncare. Se tăia porcul, se făceau sarmalele și tot felul de preparate din carne de porc, dar cele mai bune mâncăruri erau prăjiturile și cozonacii.

Cel mai frumos moment era atunci când copiii se trezeau și era zăpadă afară, iar părinții se străduiau să pregătească haine noi, inclusiv palton și cizme. Copiii îmbrăcați frumos plecau la colindat împreună cu prietenii sau rudele lor. Începeau să colinde fiecare casă și la sfârșit ajungeau să colinde și casele de pe dealuri îndepărtate, cătunele. Când ajungeau la casele rudelor, ei cântau mai jos ca să îi păcălească. De obicei ei primeau mere sau covrigi, dar foarte rar bani. În noaptea de Ajun, ei împodobeau bradul cu mere, nuci, covrigi și globuri. Uneori în dimineața de Crăciun mai primeau și daruri, dar nu tot timpul.

Pe urmă, copiii mergeau la colindat împreună cu părinții lor, dacă nu trecuseră pe la toată lumea. Târziu, când ajungeau acasă, începea festinul de Crăciun când se mâncau toate bunătățile.

Crăciunul nu înseamnă numai daruri și venirea lui Moș Crăciun, înseamnă în primul rând nașterea lui Iisus Hristos.

Banu Mihail, clasa a V-a A, C.N. „Unirea", Tg.-Mureș

 

Cum se sărbătorește Crăciunul în sat

Era zi de iarnă. Copiii erau nerăbdători să meargă afară. Adulții se pregăteau să meargă la părinții lor. Eu merg la bunici în Idicel sat. Acolo este o tradiție să se colinde cântece frumoase de iarnă. Locuitorii satului le dau colindătorilor cozonaci, bani, suc, mâncare.

Mama era fericită la țară pentru că totul era plin de fulgi de nea, chiar și copacii desfrunziți. Eu am avut și mai am mulți prieteni în acel sat. Acolo fiecare părinte transmite tradițiile din generație în generație. Idicel Sat, Idicel Pădure, Răstolița, Glăjărie, Reghin sunt localități unde de Crăciun au loc spectacole folclorice cu dans și teatru. Locuitorii satului se bucură când vine Turca, în Ajunul Crăciunului. Ei împodobesc bradul, casele, camerele cu diverse obiecte strălucitoare.

Idicel Sat păstrează cu sfințenie tradițiile celor care încă mai cred în valoarea lor. Ei doresc să cinstească prin cântece și cuvinte alese sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului: bunicii mei primesc mereu colindători pe care îi cinstesc cu bani și colaci. Copiii sunt îmbrăcați în frumoase costume populare.

Îmi place Crăciunul la Idicel Sat pentru că sărbătorile sunt păstrate așa cum se cuvine, cu toată frumusețea și farmecul lor.

Cengher Adela Maria, clasa a V-a A, C.N. „Unirea", Tg.-Mureș

 

De ce colindăm?

Cu toții știm tradiția micilor creștini români de a merge din casă în casă să cânte colindele „Steaua sus răsare", „Florile dalbe", „Bună dimineața la Moș Ajun".

Deși cu toții cunoaștem această tradiție, puțini știu de ce cântăm noi. Adevărul este că noi colindăm pentru a le aminti românilor obiceiurile moștenite, faptul că ne iubim religia și o respectăm așa cum a fost ea trăită. Se spune că atunci când răsună colindul, Dumnezeu aude rugăciunea omului corect, aude bucuria manifestată și oarecum El răsplătește omul prin îndeplinirea dorințelor cu ocazia sărbătorilor de Crăciun.

Copiii colindă și vor continua să vestească colindul strămoșesc lăsând tradiția copiilor lor și viitorilor copii și, cine știe, poate în viitor ni se vor alătura și mai mulți adulți, căci mai mult decât toți colindă copiii.

Degeu Vlad, clasa a VI-a B, Colegiul Național „Alexandru Papiu-Ilarian"

 

Crăciunul, undeva la țară

Într-un ținut edenic, îngropat în zăpadă, a sosit anotimpul florilor de gheață. Aici iarna se simte ca la ea acasă și se joacă cu coronițele de steluțe argintii.

A sosit Crăciunul, când copacii se îmbracă în straie de sărbătoare. În această noapte toți ne pregătim de sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Tot acum împodobim și bradul sub care în dimineața de Crăciun găsim fel de fel de cadouri aduse de bătrânul și iubitul nostru Moș Crăciun. Pentru că știți că dragul nostru Moș, într-o singură noapte, ajunge la toate casele și nu uită de niciuna!

Iar micii colindători merg din casă-n casă pentru a vesti Nașterea Pruncului. Pe drum se aud grupuri de colindători care merg pe ulițele înzăpezite ale satului și, cu mâinile înghețate, bat în ușile caselor și întreabă: „Primiți colindători?" Atunci gazda deschide ușa, iar aceștia încep să colinde: „Trei păstori se întâlniră", „Steaua sus răsare", „Astăzi s-a născut Hristos", „Deschide ușa, creștine", „Praznic luminos" și multe alte colinde.

După ce colindătorii se întorc la casele lor, toată familia se strânge în odaia din care ies miresme amețitoare. Bunica pune pe masă sarmale, colaci, prăjituri și cine știe ce alte bunătăți a mai pregătit ea. Apoi se strâng toți în jurul bradului și citesc povești de Crăciun și despre cum Maica Domnului L-a născut într-o iesle pe Iisus Hristos, iar boii și vacile suflau pe el pentru a-I face căldură. Atunci au ajuns cei trei crai de la Răsărit cu daruri pentru micul Prunc. După ce citesc povești și intră în atmosfera sărbătorii, începe fiecare să desfacă darurile aduse de bătrânul moș. Somnul vine greu, abia spre dimineață, deoarece toți trăiesc emoția și bucuria sărbătorii. Pe drum se mai aude din când în când câte un „Lerui-ler"...

Eu simt că fiecare Crăciun aduce noi și noi bucurii în viața fiecăruia pentru că generosul moș nu uită niciodată de cei care îl așteaptă an de an.

Sara Badiu, clasa a V-a A, C.N. „Unirea", Tg.-Mureș

 

O zi din Crăciunul bunicilor mei

Pe când bunicii mei erau copii, Crăciunul se sărbătorea cam așa: în ziua de Ajun, părinții lor se ocupau cu pregătirea bucatelor pentru masa de Crăciun, iar copiii zburdau în jurul lor, așteptând să împodobească bradul.

Pe atunci, pomul de Crăciun se împodobea cu mere, nuci poleite cu bronz alb și galben, ghirlande confecționate chiar de ei din hârtie creponată și glasată. După împodobirea bradului, copiii plecau la colindat până spre seară. Ei colindau toate casele satului, ducând vestea nașterii lui Iisus Hristos și bucurând sufletele gospodarilor.

Bunicii mei plecau la colindat cu o trăistuță confecționată de către mama lor la războiul de țesut. În acea trăistuță puneau darurile primite de la gospodari în urma colindatului: nuci, mere, covrigi, colaci și câte o felie de cozonac.

Spre seară veneau acasă cu obrajii înghețați și așteptau nerăbdători venirea moșului. Obosiți cum erau, adormeau repede, cu gândul la iubitul Moș Crăciun. Dimineața se sculau rând pe rând și fugeau la bradul împodobit de ei, unde găseau cadourile lăsate de Moș Crăciun.

Cam așa era o zi din copilăria bunicilor mei în Ajun de Crăciun.

Bălașa Karina, clasa a V-a A, C.N. „Unirea", Tg.-Mureș

 

Spiritul Crăciunului

Dintotdeauna mi-a plăcut iarna. Fulgii albi ard în lumina felinarelor de pe stradă, aducându-ne aminte că se aproprie cea mai frumoasă zi a iernii: Crăciunul.

Sărbătoarea Crăciunului pentru mine înseamnă liniște sufletească, căldura din sânul familiei și credința că Cineva acolo sus ne iubește și ne ocrotește.

E una din zilele în care eu Îi multumesc. Trebuie să vă mărturisesc că în familia mea tradiția de Crăciun se păstrează cu sfințenie. În ajunul Crăciunului toți nepoții, strănepoții, veri, cumnați, frați și surori ne reunim în Luduș după care, pe jos, mergem către Ațintiș, cale de vreo patru kilometri, la casa bunicii căreia eu îi spun Mama-Tână. Pe drum cântăm colinde. Se văd luminile satului. Ajunși în curtea bunicii, pe prispă, unde ne strângem ca un cor, reușesc să văd prin fereastra de la bucătărie doar lumina unei candele aprinse, semn că bunica ne așteaptă. Colindăm. Nu ne este frig. Spiritul Crăciunului e puternic, ne unește și ne face să ne simțim puternici, darnici, cu rădăcini adânci pe acest pământ. Bunica ne primește în casă. Mirosul sarmalelor bunicii este unic. Abia aștept să mănânc. Începe forfota. Se pune masa, tacâmuri, farfurii, pahare, mâncare..., este o larmă plăcută. Se deapănă amintiri, toți sunt veseli.

E o zi unică, binecuvântată.

Mureșan Mara, clasa a VI-a B, Colegiul Național ,,Alexandru Papiu-Ilarian"

 

„Noi, în seara de Crăciun..."

Strada răsună de colindele copiilor. Fulgii de zăpadă dansează pe cerul cenușiu. În aerul rece se simte bucuria oamenilor ce-ți încălzește sufletul. E seara de Crăciun, seara Nașterii Mântuitorului.

În casă, un miros îmbietor te ademenește spre masa încărcată cu bunătăți ca și cum cineva te poftește la masă. Cozonaci, sărmăluțe aburinde, friptură de porc și multe alte bucate făcute cu drag se regăsesc pe masa de Crăciun.

Atmosfera nu este deloc mai prejos decât masa de Crăciun. Copiii râd și se joacă, adulții se bucură de revederea celor dragi, într-un cuvânt, toată lumea se bucură și se simte bine, așa cum ar trebui.

În timp ce unii copii ascultă frumoasele povești despre Crăciun, despre păstorii cei care au plecat de la oi, despre cei trei magi și darurile lor, alții sunt plecați demult cu colindatul să aducă bucurie și lumină în sufletele gazdelor.

Obiceiul de a merge cu colindatul e foarte frumos, dar nu mai este așa cum ne-a fost lăsat. Unii copii merg doar pentru că merg prietenii lor, însă alții merg de bună voie, cu entuziasm. Ei vor cu adevărat să vestească nașterea Pruncului divin așa cum au făcut păstorii cu mult timp în urmă.

După o zi lungă, dar mai ales după o noapte lungă, copiii, ajunși acasă, adorm cu gândul la anul viitor, când vor merge iar la colindat, când se vor bucura alături de cei dragi, dar mai ales când se vor bucura din nou de Nașterea Mântuitorului.

Racoți Stelian, clasa a VI-a A, Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian"

 

Crăciunul

Crăciunul este sărbătorit din Antichitate, ca dată a Nașterii Domnului, dar pe parcursul timpului au fost adăugate mai multe obiceiuri, cum ar fi colindatul, bradul de Crăciun, cadourile. Astfel, sărbătoarea aceasta a devenit și o sărbătoare a familiei.

Bunicii îmi povesteau cum era sărbătoarea de Crăciun la țară, pe vremea când erau ei copii. Totul începea cu Postul Crăciunului, care însemna atât post alimentar, cât și fapte bune, multă bucurie în suflet, cât și spovedire. În perioada dinaintea Crăciunului, toată lumea era ocupată cu treburile gospodărești, astfel încât la final totul să strălucească. În Ajunul Crăciunului, toți copiii mergeau cu colindul și cu steaua, pentru a vesti Nașterea lui Iisus. Ei erau răsplătiți de gazde cu mere, nuci, covrigi, colaci, cozonaci. În noaptea de Ajun, cetele de flăcăi străbăteau ulițele satului și colindau la ferestre, pe urmă erau ospătați și răsplătiți. Femeile se ocupau de pregătirea mesei de pe care nu lipseau cârnații, toba, răciturile, sarmalele, cozonacii și multe altele. În prezent, în familia mea sărbătorim Crăciunul astfel: pentru a întâmpina sărbătoarea aceasta cum se cuvine, facem curățenie și împodobim casa. Încercăm să ajutăm oamenii nevoiași, dându-le obiecte, haine și jucării de care nu mai avem nevoie.

În Ajunul Crăciunului, împodobim bradul, ne bucurăm de cadourile de sub el, dăm la rândul nostru cadouri celor apropiați și colindăm împreună cu rudele și prietenii noștri.

Cel mai frumos Crăciun pentru familia a fost în anul în care m-am născut (cu o săptămână înaintea Crăciunului) și am fost așezat sub brad, într-un coșuleț împodobit, ca și cadou.

Cel care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub brad!

Alex Costea, clasa a V-a A, C.N. „Unirea", Tg.-Mureș

Lasă un comentariu