Incidentele înregistrate în timpul procesului de votare din Diaspora au readus în actualitate întrebarea: de ce pleacă românii, într-un număr atât de mare, în străinătate? Căci, potrivit estimărilor Ministerului de Externe, care a colectat datele de la autoritățile statelor din UE, circa 3,5 milioane de români se află în spațiul european. Drept care, conform datelor ultimului Recensământ al Populației și Locuințelor, făcute publice de Institutul Național de Statistică (INS), populația stabilă a României este, pentru prima dată după 1989, de sub 20 de milioane! Întrebarea „de ce pleacă românii într-un număr atât de mare în străinătate?" este, deci, legitimă, iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: din cauza condițiilor economice precare, a lipsei locurilor de muncă în propria țară. Situație care face ca, în bună măsură, și românii rămași acasă să fie, într-un fel, străini în propria țară.
De ce a luat amploare acest proces după '89? Cauzele sunt mai multe, dar, în primul rând, pentru că, rând pe rând, marile active (unități economice de prim-rang) s-au privatizat, au ajuns în mâinile străinilor. Și, pe de altă parte, întrucât cei care le-au vândut (vând în continuare) - cunoscuți sub numele generic de „statul român" - au urmărit, contra unor comisioane grase, doar să scape de ele, fără ca respectivele privatizări să fie negociate corespunzător, în interes național.
Întrebare: au câștigat românii ceva de pe urma acestor privatizări? Nimic! Cel mult, au ajuns salariați (angajați) ai unor patroni străini, care, nu de puține ori, au schimbat obiectul, inițial, de activitate al unităților, iar, în final, în unele situații, au disponibilizat oamenii. Fapt este că mii și mii de români au rămas pe drumuri, iar o infimă minoritate (cei care și-au arogat dreptul de a le vinde) s-a îmbogățit. Or, datorită acestui fenomen, s-a ajuns ca circa 3,5 milioane de români să trăiască acum în afara granițelor României, iar mulți din cei rămași acasă să fie și ei, într-un fel, străini în propria țară.
Acum se petrece un alt fenomen, la fel de păgubitor: „exportul" priceperii profesionale, al creierelor, al personalului de înaltă calificare. O adevărată comoară, tot mai solicitată pe plan internațional, numită know-how. Constatăm însă că și în acest caz, după ce că această sursă, inteligența, se formează în timp și cu costuri mari, ea nu este păstrată în țară, este înstrăinată, deși economia românească ar avea nevoie de ea ca de aer. Dacă nu li se vor asigura acestora salarii la standarde măcar apropiate de cele europene, de specialiștii noștri vor beneficia tot străinii. Ca și de activele privatizate, ca și de bogățiile solului și ale subsolului.
Și, atunci, cum să nu plece românii din țară? Din păcate, ei vor fi străini afară, iar cei rămași, străini în propria țară! Va continua oare acest proces în 2015 și în anii următori? Este o întrebare la care doar viitorul (și, nu la urmă, autoritățile) ne va (vor) răspunde cu „Da" sau „Nu"!