În nuvela „O zi din viața lui Ivan Denisovici", scrisă în 1959 de Alexandr Soljenițîn (laureat cu premiului Nobel pentru literatură în 1970) și publicată abia în 1962 cu permisiunea lui Hrușciov, autorul ne prezintă, după cum se poate aprecia încă din titlu, o zi (una din cele trei mii șase sute cinci zeci și trei) din viața lui Șuhov-Ivan-Denisovici-prizonier, deținut într-un lagăr de concentrare sovietic de prin Siberia.
Într-o zi, Ivan se ruga cu ochii închiși, când un tovarăș de suferință îl vede și începe să îl ironizeze: „Rugăciunile nu te vor ajuta să ieși de aici mai repede." Deschizându-și ochii, Ivan răspunde: „Nu mă rog să ies din închisoare, ci să fac voia lui Dumnezeu."
Se povestește cum Hrușciov a primit nuvela lui Soljenițîn aflându-se în vacanță, și întrucât acesta citea foarte greu, după câteva pagini l-a pus pe consilierul său să-i citească, pentru ca până la final să-i dea lacrimile.
În ultimul interviu acordat cotidianului Der Spiegel, în iulie 2007, întrebat de reporter «Ce înseamnă credința pentru dumneavoastră?», Alexandru Soljenițîn a răspuns: «Pentru mine credința este temelia și sprijinul vieții omului.» Iar la întrebarea «Vă e frică de moarte?», el a răspuns: «Nu îmi mai este frică. Simt că este un eveniment natural, dar în nici un caz ultimul, din existența unui om.»
La vremea respectiva, cu exceptia Albaniei, Romania a fost singura țară din Europa de Est unde nu s-a publicat în traducere nuvela lui Soljenițîn.
