Prin anii '90 vorbea „ce trebuie", acum spune „ceea ce simte"!
Prin 1991, când (încă) pastorul reformat mai purta aura de… declanșator al revoluției, László Tökes făcea unele declarații care, acum, ni se par… surprinzătoare. Bunăoară, spunea Tökes într-un interviu publicat în „România liberă", că „românii să nu se mulțumească cu puțin, fiecare cetățean (deci și maghiarii - n.n.) putând contribui la consolidarea democrației politice și prosperității economice". Mai mult, referitor la escaladarea tensiunilor dintre români și maghiari în Transilvania, Tökes făcea un „apel la calm și înțelegere interetnică".
În opinia Tökes(ului) anilor '90, „acuzațiile de secesionism ce-i erau aduse de anumiți oameni politici și din societatea civilă naționalistă îl deranjau", spunând: „Ideea conform căreia Ungaria ar fi dorit încorporarea Transilvaniei este caraghioasă", întrebându-se retoric: „de ce ar avea nevoie Ungaria de șase (pardon, circa șapte - n.n.) milioane de români?" „Ca să devină din nou stat în care populația maghiară reprezenta doar jumătate din populație, așa cum se întâmplase înainte de primul război mondial?", răspundea tot el. În plus, Tökes acuza, dimpotrivă, cercurile politice guvernamentale de la București de „orchestrarea acestei campanii, pentru a menține o stare de tensiune și a distrage atenția de la problemele reale ale națiunii".
Măi, să fie… Mare… „patriot", Tökes!
Vorbea, deci, atunci, Tökes „ce trebuie"? Adică, ce să le placă românilor (dar, chiar și maghiarilor)? Bineînțeles. Dar cum anii au trecut, iar, între timp, pastorul Tökes (răspopit) a ajuns el însuși politician (președinte al PPMT, europarlamentar, ultima oară pe listele FIDESZ- Ungaria), Tökes László și-a schimbat (aproape radical) opiniile, discursul, devenind cel mai înfocat promotor (în țară, dar, mai ales, peste hotare) al autonomiei teritoriale a Ținutului Secuiesc pe criterii etnice.
Ba, mai mult. De la tema autonomiei Ținutului Secuiesc, sleită pentru o nouă dezbatere, László Tökes a sărit direct pe harta României, cerându-i -la o așa-zisă „Școală de Vară" de la Balvanyos - lui Viktor Orban (atenție!) „instituirea unui „protektorat" pentru Transilvania!" Incredibil!
Ne amintim, de asemenea, că, la Târgu-Mureș, după preluarea, cu ani în urmă, a președenției UE de către Franța, Tökes declara: „Domnule președinte Sarkozy (fost președinte al Franței - n.n.) este de origine maghiară (oare? - n.n), iar, deși ne-a spus că nu trebuie să nutrim speranțe deșarte, noi am insistat ca problemele autonomiei și ale minorităților să fie articulate mai răspicat".
Sigur, el declara în 1991 că „tensiunile dintre români și maghiari erau artificiale". Iată însă că, deși, într-adevăr, la nivelul românului și al maghiarului „de rând" sunt „artificiale", zânzania interetnică o pun „pe tapet" oameni ca Tökes! Vorba zicalei: „Lupul își schimbă părul, dar năravul ba!"
