DOMNUL VICTOR SUCIU, DIN TÂRGU-MUREȘ, LA 90 DE ANI

Distribuie pe:

O întâmplare fericită a făcut ca, la începuturile carierei mele de dascăl mureșean, să cunosc familia Suciu, una dintre cele mai respectate și numeroase familii din comuna Iclănzel. În casa lor, situată aproape de centrul localității și la câțiva metri de renumita fântână Măla, am petrecut, la invitația prietenilor mei Valentin și Viorel Suciu, Revelionul 1958. După treizeci de ani, fiul meu Mircea Florin m-a apropiat de domnul Victor Suciu. Aveau apartamentele la aceeași adresă din Târgu-Mureș. Neavând copii, soții Letiția și Victor Suciu îl tratau pe Florin ca pe propriul lor fiu. Serile și duminicile le petreceau împreună. Cu ajutor lor, în iunie 1989, Florin a ajuns la Beijing, unde a fost găzduit, timp de o lună de zile, de domnul Angelo Miculescu, un bun prieten al domnului Victor Suciu și ambasador al R.S. România în Republica Populară Chineză. După câțiva ani de tatonări, Florin s-a stabilit în China. În 1992, doamna Letiția a trecut la cele veșnice, după o lungă suferință. Cu gândul la binefăcătorul său, rămas singur, Florin l-a adoptat pe domnul Victor Suciu ca al doilea tată al său. De curând, mi-a reamintit că sâmbătă, 10 ianuarie 2015, domnul Victor Suciu va împlini 90 de ani de viață și m-a rugat ca, așa cum scriu despre mulți buni români, să scriu câteva rânduri și despre al doilea tată al său. Pentru documentare l-am contactat pe profesorul Viorel Suciu, ajuns la pensie, după un traseu împodobit cu frumoase reușite pedagogice adunate la școli din Iclănzel, Icland, Iernut, Chinciuș, la Clubul Copiilor și la școlile gimnaziale nr. 1 și 2 din Reghin. După câteva minute, m-a sunat domnul Victor Suciu, semn că planificata mea surpriză a cam eșuat. ,,Domnule profesor, Viorel mi-a spus ce intenție aveți. Dar trebuie să vă spun că despicătura din piept făcută pentru schimbarea stimulatorului cardiac nu se cicatrizează și supurează. Gerul acesta cumplit nu-mi priește deloc. Cine știe cât mai am de trăit! Vineri mă duc la spital pentru tratament și schimbarea pansamentului. Totuși, m-aș bucura să trăiesc ca să pot citi articolul. Dar știți ce vă rog, să scrieți,neapărat, că bunicul meu dinspre tată a fost moț din satul Vălișoara, comuna Poiana Aiudului, că, împreună cu fratele său Vasile (Baziliu) Suciu, devenit preot în Căpușul de Câmpie și cu sublocotenentul dr. Victor Suciu, fiul preotului din Căpuș, au fost la Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918, când s-a hotărât Marea Unire. Câțiva ani mai târziu, bunicul meu a plecat în America la muncă și pe fiul său Emil l-a trimis la Căpuș, să fie sub îndrumarea înțeleaptă a preotului Vasile Suciu. Acesta i-a găsit, la Oroi, o preafrumoasă și harnică fată, pe nume Elisabeta.

Moțul Emil a luat-o de soție pe Elisabeta. Cu sprijinul binefăcătorului unchi, tinerii căsătoriți și-au făcut un rost în viață la Iclănzel, au dat naștere la șapte copii, toți băieți. Eu sunt al treilea dintre ei. Așa că Emil și Elisabeta sunt părinții mei. Pot spune cu mâna pe inimă că mama mea a fost o româncă puternică. Mergea la lucrul pământului cu leagănul subsuoară și cu un copil după ea. Casa nostră era curată. Duminica mergea la biserică împreună cu tata, ca doi miri. Pe ei i-ați cunoscut când ați făcut revelionul la Iclănzel în 1958. După părinții mei, au decedat și frații Aurel și Valentin. Despre fratele Viorel, mezinul, deja știți câte ceva. Fratele Emil a fost și el în învățământ, la Tăblășeni-Iclănzel și la Sânmihaiul de Pădure, dar a ieșit la pensie ca șef de cadre de la Cooperativa Meșteșugărească ,,Lemn-Metal'' din Reghin. Cel mai vestit dintre noi este fratele Vasile Suciu, tot din Reghin. Până la pensionare a fost profesor renumit și iubit de copii, director de școală, inspector școlar, șeful secției de învățământ. Despre mine, ce să știe lumea?! Să știe că, la 1 aprilie 1944, după un scurt curs de calificare, am fost angajat ca cenzor statistic la Căpuș. După un alt curs, organizat de Institutul Central de Statistică, din București, am lucrat la pretura plasei Miercurea Nirajului și la Prefectura județului Mureș. După 1950, am lucrat ca statistician la Direcția Agricolă, Oficiul de Pensii și la CEC Mureș. Sunt pensionar de treizeci de ani. Am cunoscut mulți oameni de seamă: pe Dumitru Iclănzan, participant la Marea Adunare Naționlă de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918, pe poetul Ioan Horea, din Petea, pe poetul Aurel Gurgheanu, din Iclănzel, pe toți primii secretari de partid ai regiunii Mureș. În 1993, am fost la Blaj, pe Câmpia Libertății, în uriașa delegație greco-catolică condusă de viitorul cardinal Alexandru Todea. La Târgu-Mureș am contribuit la reorganizarea Bisericii Greco-Catolice și am colaborat cu preotul canonic Grigore Dogaru și cu preotul protopop Liviu Pop, din păcate ambii decedați. Și să mai știe lumea că sunt abonat la ziarul ,,Cuvântul Liber'' de la primul număr până acum, fără întrerupere, că mi-am iubit neamul românesc și, pe cât mi-a stat în putință, am ajutat semenii cu multă plăcere. României îi doresc ani mulți de pace și de bunăstare.''

La unison cu toți cei care vă cunosc, vă sunt dragi și prieteni, vă dorim, domnule Victor Suciu, multă sănătate și putere să treceți cu bine peste încercarea de acum și, așa cum v-a încurajat domnul doctor chirurg Opriș, peste zece ani să sărbătoriți și centenarul.

Lasă un comentariu