Articolul de față ar trebui share-uit de cât mai multă lume, pentru a afla adevărul despre cum se practică jurnalismul în mass-media occidentală. Dr. Udo Ulfkotte, un jurnalist german la prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung" se deconspiră și recunoaște public că a fost plătit ca să mintă și să manipuleze oamenii. De către cine? De către serviciile secrete occidentale și americane (în special CIA). În contextul celebrului caz Robert Turcescu de la noi din România, în care acesta s-a deconspirat că ar fi fost agent sub acoperire, dezvăluirea ziaristului german capătă o altă nuanță. Oare câți ziariști români celebri nu se găsesc pe listele de plată ale serviciilor secrete române sau chiar americane? De aceea, acest articol nu-l veți găsi niciodată în mass-media oficială ! Sau dacă, prin absurd, ar apărea, atunci cazul ar fi bagatelizat și ironizat. Mai jos, puteți vedea traducerea liberă pe care am efectuat-o după un interviu acordat de dr. Udo Ulfkotte. Citiți-l și vă veți cruci!
- Am fost jurnalist timp de 25 de ani și am fost educat să mint, să trădez și să nu spun adevărul publicului. Dar, văzând acum, în ultima lună, cum mass-media germană și americană încearcă să introducă spaima războiului în Europa cu Rusia, deja s-a ajuns prea departe, iar eu m-am ridicat și mi-am dat seama că n-am făcut bine în trecut, manipulând și creând propagandă împotriva Rusiei, așa cum au făcut și fac colegii mei. Și asta pentru că ei sunt mituiți și trădează oamenii, nu doar în Germania, ci și în întreaga Europă.
- Motivul pentru care am scris această carte este teama de un nou război, pentru că acesta nu apare de la sine, ci oamenii sunt cei care îl propagă. Și aici nu e vorba doar de politicieni, ci și de jurnaliști. Și eu am scris în cartea mea cum ne-am înșelat cititorii, doar pentru a promova războiul… Și nu mai suport acest lucru, pur și simplu m-am săturat de această propagandă. Noi trăim într-o republică bananieră și nu într-o țară democratică, unde avem libertatea presei, unde avem drepturile omului.
- Eu am devenit cetățean de onoare al Statului Oklahoma. De ce? Pentru că am scris pentru America. Am fost sprijinit de CIA. De ce? Pentru că am fost pro-american. M-am săturat pur și simplu… nu vreau s-o mai fac! Așa că am scris o carte (Nu pentru bani, căci mi-a creat o mulțime de probleme), ci pentru oameni, pentru a le oferi o bucățică din ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise.
- Există o mulțime de exemple… Dacă, ne întoarcem în arhive, în Martie 1988, în Iraq, ni se vorbește că kurzii ar fi fost omorâți cu gaze ucigașe date de regimul Saddam Hussein. Acest lucru e știut de toată lumea. Dar în iulie 1988, eu am fost trimis în orașul Zubeidat, aflat la granița iraniano-iraqiană… încă era războiul dintre Iran și Iraq. Am fost trimis acolo pentru a fotografia cum iranienii au fost intoxicați cu gaze chmice germane (Cu „Gaz muștar"). Când m-am întors în Germania, s-a publicat doar o singură poză mică, în „Frankfurter Allgemeine" și doar un articol mic, fără a se scoate în evidență cum e posibil, la doar câteva decenii de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, să fi fost uciși brutal atâția oameni cu gaz toxic produs în Germania. Aceasta a fost o situație în care am simțit că am fost folosit, fără a putea striga în gura mare ceea ce Germania a făcut în spatele ușilor închise.
- Mă întrebați ce am făcut eu pentru serviciile secrete? Vedeți voi, o mare parte dintre jurnaliști pretind că sunt doar ziariști, dar o mare parte din ei sunt „Acoperiți neoficiali"(„Non-official covered" în limba engleză)… asta am fost și eu. Ce înseamnă asta? Că lucrezi pentru o agenție de informații, că îi ajuți dacă ei doresc acest lucru, dar, dacă ești descoperit, agenția nu va recunoaște niciodată că „Tu ai fost agentul nostru". I-am ajutat în câteva situații și mi-e rușine. Am lucrat pentru ziare prestigioase ca „Frankfurter Allgemeine" și am fost mituit de americani să nu spun adevărul. Chiar îmi imaginam ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scris un articol pro-Rusia în „Frankfurter Allgemeine"? Nu știu ce s-ar fi întâmplat, dar am fost educat să scriu articole pro-Europa, pro-America. Îmi pare foarte rău pentru asta… nu așa înțeleg eu democrația și libertatea presei.
- Germania este, în mare parte, o colonie a Statelor Unite. Deși marea majoritate a oamenilor nu doresc ca în Germania să se afle rachete nucleare, totuși avem arme nucleare americane. Și fiind o colonie a SUA, e foarte ușor a fi abordați tinerii jurnaliști, prin intermediul organizațiilor transatlantice. Toți jurnaliștii respectați din toata mass-media germana sunt membri ai acestor organizatii transatlantice. Nimeni nu vine să-ți spună „Noi suntem de la CIA. Nu vrei sa lucrezi pentru noi?" Nu! Nu așa se întâmplă. Prin aceste organizații transatlantice, ei te invită să vizitezi SUA, ei îți plătesc drumul, îți plătesc toate cheltuielile… Ei te mituiesc. Ei știu să creeze contacte umane, îți devin prieteni. Ei te întreabă: „Poți să faci aia? Poți să scrii aia?" Ți se spală astfel creierul prin acești tipi.
- Să nu credeți că acești „Acoperiți neoficiali" sunt doar jurnaliștii germani; E cazul și al celor britanici (Pentru că au o relație mai strânsă cu cei americani), al jurnaliștilor israelieni, al unei părți din jurnaliștii francezi, al celor din Australia, Noua Zeelandă, din țările arabe (Iordania sau Oman, de exemplu). Atunci când crezi despre un jurnalist că ar fi unul respectabil, descoperi că el nu este altceva decât o păpușă pe sfori, manipulată de CIA.
- Să vă dau un exemplu. BND (Serviciul Federal Secret al Germaniei) este o creație a CIA după cel de-Al Doilea Război Mondial; BND este sora mai mică a BND-ului. Într-o zi au venit la biroul meu de la „Frankfurter Allgemeine" cei de la BND ca să mă roage să scriu un articol despre Libia și Colonelul Gaddafi. Ei mi-au dat toate informațiile despre Gaddafi și au vrut doar să semnez articolul cu numele meu. Am făcut asta, iar articolul a apărut în „Frankfurter Allgemeine", dar era creația Serviciului Federal Secret al Germaniei. Vi se pare acest lucru a fi jurnalist? Serviciile secrete să scrie articole? Articolul despre Gaddafi era despre cum liderul libian ar fi încercat să construiască o fabrică secretă de gaze mortale, iar articolul „Meu" a fost preluat de toată presa mondială 2 zile mai târziu. Eu nu aveam nicio informație despre acest caz, toate informațiile fiindu-mi oferite de BND. Ăsta nu e jurnalism: Serviciile Secrete decid ceea ce se publică și ceea ce nu.
