S-a stins o ,,stea" a jurnalismului mureşean

O veste tristă pentru comunitatea mureşeană. A plecat dintre noi spre cele veşnice ziaristul Dorin Borda, o figură emblematică a mass-mediei mureşene, un soldat fruntaş al „galaxiei lui Gutenberg", fiind mereu înarmat cu foaia de hârtie şi condeiul. Un „condei" unic, nemaiîntâlnit, care înregistra, cu un deosebit talent, orice activitate, întâmplare din viaţa noastră de zi cu zi.

Pe prietenul Dorin Borda l-am cunoscut în 2007, prin intermediul unui alt prieten comun, profesorul de istorie Simion Bui, director, la acea vreme, al Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian" din Târgu-Mureş. Participasem la o excursie a profesorilor de istorie din judeţul Mureş şi scrisesem un scurt articol despre această activitate. La recomandarea lui Simion, m-am prezentat pentru prima dată la redacţia cotidianului „Cuvântul liber" să înmânez articolul. După câteva clipe de tăcere, observ în ochii renumitului ziarist o licărire: „Domnule profesor, să ştii că dumneata ai condei. Este un articol bun şi ar fi păcat să nu mai scrii şi alte articole!" Bineînţeles, i-am ascultat sfatul.

Întâlnirile noastre au devenit frecvente, numărul articolelor a crescut, iar între noi s-a înfiripat o relaţie strânsă de prietenie.

Şi anii au trecut... Urmând sfaturile bunilor mei prieteni Dorin Borda şi Ilarie Gh. Opriş, preşedintele Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş, am publicat cele două volume, „Miscellanea Maris I şi II", reprezentând toate articolele şi reportajele mele publicate în paginile ziarului „Cuvântul liber". Sunt mândru să afirm că prietenul Dorin Borda mi-a fost un mentor în ale scrisului. Întotdeauna mi-a oferit sfaturi, pe care mi le-am însuşit negreşit.

Dragă prietene, mă gândesc cu plăcere la clipele petrecute împreună la diferitele activităţi culturale, unde erai mereu prezent. Îţi mulţumesc pentru toate sfaturile tale şi pentru faptul că m-ai integrat în cercurile tale de prieteni deosebiţi, oameni de calitate, de la care oricând poţi învăţa multe lucruri utile. Chiar dacă ne-ai părăsit, vei rămâne nemuritor prin tot ceea ce ai lăsat în urma ta. Te vom purta mereu în suflete, iar când vom depăna amintiri cu prietenii noştri şi vom povesti despre tine, vom începe cu „A fost odată, ca niciodată…"

Odihneşte-te în pace, prietene drag!

Lasă un comentariu