În amintirea unui prieten drag!

Rubrica de condoleanţe a oricărui cotidian, chiar dacă exprimă sentimente profunde de regret, rămâne totuşi una convenţională. Din acest motiv, dar nu numai, rog redacţia ziarului „Cuvântul liber" ca - în aceste momente de maximă tristeţe - să îmi permită să evoc amintirea unui prieten nepreţuit, cel care a fost, cu cele bune şi rele, cu toate cele omeneşti, domnul DORIN BORDA.

Profesiunile ne-au despărţit, idealurile ne-au apropiat! Cu credinţă mesianică a fost mereu domnul redactor alături de români, în mult prea încercata noastră istorie, fie că pana lui semna în „Steaua roşie" (publicaţie pe nedrept blamată de necititorii ei postdecembrişti), fie că îl/ne regăseam în paginile cotidianului „Cuvântul liber".

Manifestările de suflet ale românilor, iar nu numai cele consacrate, ci şi cele care impuneau un curaj cetăţenesc, profesionist şi naţional, din prea văduvita zonă a Harghitei şi Covasnei, au avut mereu ecou în articolele domnului DORIN BORDA.

O carte utilă, semnată, de asemenea, de fostul redactor al celui mai citit cotidian târgumureşean, este „PRESA ROMÂNEASCĂ MUREŞEANĂ" (1910-1940), o scriere ce dezvăluie creşterea şi evoluţia, nu lipsite de dificultăţi, a mediaticei noastre locale.

Sunt doar puţine contribuţii care îmi revin acum în memorie. Şi, Doamne, nu e momentul contabilizărilor!

În faţa destinului, cuvintele rămân mici. Ce ai scris, rămâne în arhive. Ce ai gândit şi ceea ce ai făcut rămâne întru judecarea fără de părtinire a lui Dumnezeu. Nouă, celor mărunţi şi umili, nu ne rămâne decât să ne rugăm spre o milostivă odihnă a sufletului celui care a fost prea apropiatul prieten, DORIN! Îi doresc pace eternă şi linişte de veci, după trecerea prin vâltorile atât de grele ale acestei lumi, iar familiei atât de greu încercare să găsească pacea, liniştea şi încrederea în voinţa lui Dumnezeu.

Lasă un comentariu