IN MEMORIAM DORIN BORDA

L-am cunoscut pe omul şi jurnalistul Dorin Borda acum câteva decenii. M-a impresionat la el curiozitatea. Întreba asemeni unui copil curios, cum se face, de ce se face, ce reprezintă şi alte câteva zeci de cum şi de ce? I-am citit cu atenţie articolele din ,,Cuvântul liber" şi am găsit răspunsurile în cântecul cuvintelor descriind stări de spirit, trăiri şi vibraţii de culoare. Stătea în tabere alături de născocitori şi încerca să le pătrundă gândurile înseninate de culorile pânzei, urmărind cu atenţie zbaterile pensulei străduindu-se să nască tabloul. Deschidea cu emoţie fereastra spre sufletul creatorilor, spre lumea lor interioară misterioasă, mărturisind în cântecul cuvintelor sale meşteşugite creaţia. Era tot timpul alături de noi în taberele de la Sovata, descoperind împreună cu noi valenţele naturii şi portretului, precum şi naturi statice. Apoi, urcând pe arca de lumină a artei, ajungea la capăt de lume, la Cund, pentru a fi martor la început de artă. A participat la tabăra de la Seleuşul Mic alături de pictori la ,,Corte del Conte", la Marcela Făgărăşan şi Paulo Mistrorico. La Cund la familia Boilă, la Zagăr, la Deda la familia Buculeu, la Râciu la familia Ioan Vasu şi Miron Gliga, Şăulia de Câmpie şi aiurea, acolo unde pictorii se exprimau în metafore de forme şi culoare. A observat cu atenţie relaţia dintre artişti şi arta lor, precum dintre artişti şi gazde şi dintre artişti şi artişti. El artistul cuvintelor a nemurit în metafore reuşite vibraţii în suflet şi culoare. A fost prezent alături de artişti la toate expoziţiile şi taberele de creaţie. Ne întâlneam din două în două săptămâni, sâmbăta, la ora 11, la Galeria de Artă ,,Unirea", la Sala ,,Deisis", la Dimitrie Poptămaş, la vernisaje şi lansări de carte.

Surpriza cea mai mare a fost pentru mine atunci când şi-a lansat volumele de poezie, cu mărturisiri despre magia clipei, oferindu-ne tuturor iubire.

Omul, poetul, jurnalistul, Dorin Borda a nemurit prin scrisul său şi s-a nemurit, chiar dacă moartea crudă i-a răpit trupul plăpând şi suferind, el este şi va fi veşnic printre noi prin spirit şi prin cuvintele scrise. Cu tristeţe parcă îl văd venind cu trupul lui subţire, şchiopătând sprijinit în baston, dar nu a întârziat niciodată.

Odihneşte-te, prieten drag, nu te vom uita şi fii sigur că vom face o tabără în cer alături de Nicu Tunaru, Liviu Ştef şi alţi prieteni plecaţi prea devreme în Tabăra lui Dumnezeu. Eşti ca de obicei invitatul nostru şi ştiu că vei cânta în cuvinte minunate şi vei nemuri cele trăite şi văzute.

La revedere, prieten drag!

Odiheşte în pace!

Lasă un comentariu