O femeie văduvă avea zece capre. Mai avea și un fiu. Copilul ducea în fiecare zi caprele la păscut și se întorcea cu ele seara. Iar mama mulgea caprele, dar în fiecare zi făcea o înșelăciune: adăuga o găleată de apă peste lapte. Fiul zise mamei sale:
- Mamă, de ce faci tu nelegiuirea asta, amesteci apa cu laptele și înșeli lumea?
Zise mama:
- Copile, laptele nostru e puțin, fac astfel ca să avem ce mânca la iarnă.
Și, într-o zi pe când copilul păștea caprele pe câmp, se ivi un nor pe cer. Apoi căzu ploaie, se prefăcu în puhoi, și târî caprele în râu. Nici nu apusese soarele, copilul se-ntoarse lângă mamă-sa, singur singurel, numai cu toiagul în mână. Mama întrebă:
- Copile, unde-s caprele. De ce te-ai întors înainte de asfințitul soarelui?
Copilul răspunse:
- Mamă, apa pe care tu în fiecare zi o amestecai în lapte, apa aceea s-a strâns și s-a preschimbat în puhoi, ne-a luat caprele și le-a dus în gârlă.
Din volumul „Pelerin spre înaltul Cer", în curs de apariție la Editura „Nico"
