Rămas bun de la un coleg și prieten chemat la Domnul

Cu frângere de inimă și cernită stare în suflete, colegii de redacție, prietenii, rudele, cei care l-au cunoscut au rostit, sâmbătă, 17 ianuarie, cuvintele de rămas bun, de despărțire de Dorin Borda, plecat, în acest dric de Gerar, în împărăția liniștii cea fără întristare, durere și suspin.

Bun creștin, credincios în Biserica Neamului, bun român, excelent ziarist, Dorin Borda a trudit ca „un adunător de izvoare", culegând, cuvânt după cuvânt, în paginile ziarului „Cuvântul liber", ca un perfect cunoscător al adâncimilor vieții.

Încă o ramură ruptă din codrul jurnalistic!

Plugar și semănător pe ogorul jurnalismului, pentru el fiecare cuvânt, fiecare literă au fost un bob de lumină pentru așteptările cititorului.

Prin zgomotul asurzitor și amăgitor al zilelor noastre, ca muritori, ca fire de nisip și secunde de pământ ce suntem, trecem și ne petrecem viața, până la capăt, rotiți în ritmul istoric al unei curgeri implacabile.

În fața tainei nepieritoare a trecerii și a păcii eterne, cu adâncă, temeinică credință în puterea cuvântului scris, în acea bunăvoire între oameni, într-o meserie plină de responsabilități, unde nu-i loc pentru fricoși, Dorin Borda, camarad de gândire și luptă, de nădejde pe tranșeea scrisului și pe baricada Adevărului, în fața asprei vieți a răspuns cu condeiul unui adevărat profesionist. Totul, pentru ca ideea să devină faptă, în demersurile noastre comune care ne-au unit, cu acea patriotică încredere în puterile neamului, în ale cuvântului și adevărului.

Iar dacă se spune că Domnul îi ia la el pe cei mai buni dintre noi, atunci drumul lui Dorin va fi de lumină prin Câmpiile Elizee ale Infinitului.

Bunul, inimosul nostru coleg s-a stins prin truda unei meserii pline de solicitări și încercări, cu trupul slăbit de boală și de ani, și a plecat spre veșnică liniște și odihnă.

De obicei, regretăm oamenii, colegii și prietenii, abia după ce-i pierdem!

O inscripție din Tomis, prin răceala literelor pietrei, glăsuiește de dincolo de mormânt: „Celor morți, de noi nu le mai este dor!". În memoria, în sufletele noastre, întru veșnică pace adormit, drept recunoștință după moarte, Dorin va rămâne în bolțile largi ale inimilor noastre, va rămâne neuitatul coleg și prieten, plecat acum pe calea altor ani-lumină.

Sub somnul de pace al Domnului, Părinte al Îndurărilor, pe Dorin, te implorăm, acolo, în rândul drepților, „culcă-l domol la sânul Tău cald."

Somn ușor!

Somn blând, drag coleg și prieten!

Bunul Dumnezeu aibă-ți odihna veșnică și pomenirea eternă în veghea Sa!

Lasă un comentariu