„Dacă la începutul anilor 1990 în România trăiau peste 6,6 milioane de copii (până în 18 ani), în prezent (la 1 ianuarie 2013), sunt mai puțin de 3,7 milioane de copii, mai exact 3.653.637", se precizează în Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului, aprobată de Guvern.
„În același interval, pe fondul creșterii speranței de viață, a avut loc o schimbare a structurii demografice, astfel că, dacă în '90 raportul era de aproximativ un copil la ceva mai mult de doi adulți, acum este de aproximativ un copil la patru adulți. Totodată, dacă prima jumătate a anilor '90 este caracterizată de scăderea populației de copii din rural cu aproximativ cinci procente, de la jumătatea anilor '90 până în 2012 tendința s-a inversat, numărul copiilor din rural devenind mai ridicat decât în urban, respectiv 16,5 la sută în urban și 20,2 la sută în rural.
Schimbările în structura populației evidențiază accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, cu consecințe negative economice și sociale pe termen lung, aceasta conducând la creșterea dependenței economice și apariția unor dezechilibre în sistemele de asigurări sociale. Una dintre caracteristicile cheie, distinctivă pentru România în comparație cu majoritatea celorlalte țări europene, este ponderea ridicată a populației rurale, situație care are consecințe importante pe diferite dimensiuni ale bunăstării copilului, conducând la forme de deprivare de locuire și materiale, precum și dificultăți de acces la serviciile sociale. Fenomenul nașterilor în rândul adolescentelor și tinerelor rămâne în continuare îngrijorător în România, unde mai mult de un copil din zece este născut de o mamă sub 20 de ani.
În același timp, în România, rata avorturilor a fost extrem de crescută, până în 2003 frecvența avorturilor depășind-o pe cea a nașterilor. Rata avorturilor rămâne și în prezent una ridicată, cu 52,7 cazuri raportate la 100 de nașterii vii", reiese din documentul citat.
