Milostenia creștină înseamnă pomană, binefacere față de aproapele nostru, pornind de la principiul biblic „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți" (Matei 22,39). Învățătura creștină ne spune că așa cum suntem îndatorați să ne cinstim și îngrijim trupurile și viața, asemenea trebuie să facem cu cei de lângă noi aflați în nevoi. A cincea Fericire spune: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui" ( Matei 5-7). Îndurarea creștină izvorăște din iubirea de Dumnezeu și de aproapele și se arată prin ajutorarea materială și morală a semenilor noștri aflați la nevoie. După modul de a milui, avem fapte ale milosteniei trupești și fapte ale milosteniei sufletești. Din prima categorie fac parte șapte fapte: hrănirea celui flămând, care, din pricina sărăciei sau infirmității, nu se poate hrăni prin munca proprie; adăparea celui însetat, care, din slăbiciune, nu-și poate alina setea; îmbrăcarea celui gol, cel care din cauza sărăciei nu are haine; cercetarea celor în necazuri și nevoi, pentru ajutorarea lor; cercetarea celor bolnavi, prin cuvinte de mângâiere și încurajare, îndemnându-i să se spovedească, să se împărtășească și să primească Taina Sfântului Maslu, iar când cei bolnavi sunt lipsiți sau fără alt ajutor să-i ajutăm cu medicamente, bani, priveghere; găzduirea călătorilor, mai ales a bolnavilor și a celor lipsiți de mijloace materiale; îngroparea săracilor și a celor pe care nu are cine să-i îngroape. Dacă moare o rudă sau un prieten, această datorie se împlinește prin însoțirea mortului până la groapă, cu rugăciuni și fapte de milostenie pentru sufletul răposatului și cu cuvinte de mângâiere pentru cei rămași în viață. Neîndeplinirea acestor fapte față de semeni închide porțile fericirii cerești și aduce osândă veșnică „Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea" (Luca 6,31).
Faptele milosteniei sufletești sunt: întoarcerea celor rătăciți la calea adevărului și a celor păcătoși la calea virtuții; învățarea celor neștiutori și nepricepuți; sfătuirea celor care au trebuință de sfat; rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru; mângâierea celor întristați; nerăzbunare pentru răul făcut de alții, și răsplătirea răului cu bine; iertarea greșelilor săvârșite de alții față de noi înșine". (Matei18,22).
Pentru a fi bine primite de Dumnezeu faptele milosteniei trebuie să fie izvorâte din iubire sinceră, nu trebuie făcute din interes, făcute oricărui om aflat în nevoie, fără nicio deosebire (Luca 10,36-37). Nu în ultimul rând, să dăruim aproapelui nostru ajutorul de care are reală nevoie, după trebuințele lui. Astfel, nu vom da unui leneș de mâncare căci, după cum poruncește Sfântul Apostol Pavel: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce" (II Tesaloniceni 3,10).
Din păcate, să-mi fie cu iertare că amintesc despre aceste aspecte, ajutoarele sociale și cu alimente favorizează lenea și nemunca pentru mulți din semenii noștri. Culmea ironiei, această categorie socială, a beneficiarilor de ajutoare, este foarte prolifică, needucată, chiar violentă dacă le sunt afectate drepturile. Am scris mai deunăzi despre un fenomen frecvent întâlnit în satele județului Mureș, faptul că ajutoarele alimentare europene se vând la colțul străzii la prețuri extrem de mici, fără ca beneficiarii să fie atenționați că li se interzice să vândă mâncarea copiilor. Am fost zilele trecute în comuna Râciu, unde Primăria de acolo poate fi considerată un etalon în administrația locală din județul Mureș. Vrednicul primar Ioan Vasu, un om care s-a implicat direct în modernizarea comunei, nu în urbanizare, întrebat cum reușește să rezolve cea mai delicată problemă a populației din categoria socială defavorizată, mi-a declarat următoarele: „Acordăm ajutoare sociale numai celor care le merită, nu vrem să-i încurajăm pe cei puturoși. Nu pot să cred că un bătrân de 80 de ani poate crește 2 vaci cu lapte, un porc pentru el și unul pentru copilul de la oraș, iar anumite persoane, români sau țigani, să creadă că vom majora impozitele la românii harnici și le dăm ajutoare sociale. Avem grijă de cei care au un handicap prin acordarea unei indemnizații de întreținere. Ne îngrijim de copiii cu probleme, prin proiecte, cu o fundație și școală. Să vă dau un exemplu concret: o familie cu 3 copii primește ajutor social de la stat și prin anumite pomeni electorale ajutoare în valoare de 920 de lei lunar, fără să miște un deget, în timp ce asistenta socială din Primăria Râciu are un salariu de 750 lei lunar. Nu sunt un om rău, vreau să fiu realist și să spun că, dacă vom încuraja nemunca, odihna și facerea de cât mai mulți copii, peste zece ani în școlile din comună vor fi într-o clasă 5 copii de români și 20 de rromi. Acesta-i viitorul și trebuie să ne ocupăm de educația acestor familii beneficiare de ajutoare sociale. Domnule, noi le-am creat în școală condiții cu băi în gresie și faianță, iar acasă mănâncă într-un blid nespălat din tablă, deși apa le curge în curte, la robinet. La noi, cei care nu-și prestează zilele de muncă în folosul societății, luna viitoare sunt tăiați de pe lista de ajutoare sociale."
Pentru ca milostenia noastră să fie cu folos, plăcută oamenilor și lui Dumnezeu, educația prin școală, Biserică și sumedenia de ONG-uri, implicarea trebuie să fie reală, nu de mântuială, așa de ochii lumii.
