CONSTANTIN TĂNASE

„Pleac-ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii”

Ne-am trezit din hibernare

Și-am strigat cât am putut:

Sus Cutare! Jos Cutare!

Și cu asta ce-am făcut?

 

Am dorit, cu mic, cu mare,

Și-am luptat, cum am știut,

S-avem nouă guvernare,

Și cu asta ce-am făcut?

 

Ca mai bine să ne fie,

Ne-a crescut salariul brut,

Dar trăim în sărăcie,

Și cu asta ce-am făcut?

 

Ia corupția amploare,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Scoatem totul la vânzare,

Și cu asta ce-am făcut?

 

Pentru-a câștiga o pâine,

Mulți o iau de la-nceput,

Rătăcesc prin țări străine,

Și cu asta ce-am făcut?

 

Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc întruna taxe-accize,

Și cu asta ce-am făcut?

 

Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,

Se trag sforile, se minte,

Și cu asta ce-am făcut?

 

Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Țara-i plină de vedete,

Și cu asta ce-am făcut?

 

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!

E sloganul cunoscut;

Iarăși am votat ca proștii,

Și cu asta ce-am făcut?

„Nimic nou sub soare” Nimic nu-i întâmplător în lume,

Orice asemănare între cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, în urmă cu 65 de ani, și zilele pe care le trăim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare. Asta-i soarta noastră, frați români!

Constantin Tănase, un talentat artist roman, s-a născut la 5 iulie 1880, a murit la București, în anul 1945. Moartea i s-a tras din încăpățânarea de a spune lucrurilor pe nume.

Constantin Tănase încă mai juca în București, la un an de la invazia sovietică.

Într-unul din spectacolele sale, satirizând fărădelegile hoardelor bolșevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza mare, somând victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul: a introdus următorul monolog.

Rău era cu „der, die, das”

Da-i mai rău cu „davai ceas”

De la Nistru pân’ la Don

Davai ceas, davai palton

Davai ceas, davai moșie

Harașo tovărășie!

După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptușite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi și-a descheiat pardesiul, scoțând la iveală un ceas cu pendulă! A spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”.

Două zile mai târziu, marele actor era mort.

Lasă un comentariu