În zona euro, se reactivează criza!

Aceasta este și aprecierea Uniunii Monetare, care susține cu argumente că începând din 2009 nu a existat niciun an fără criză în multe țări din zona euro. Grecia este cea mai afectată țară din această zonă a cărei economie este bântuită încontinuu de scăderea, în valuri, a economiei, cu efecte dezastruoase pentru nivelul de trai și cu un șomaj mereu în creștere, menținându-se tot timpul la peste 20% în rândul populației active. Vinovate de acest dezastru economic sunt partidele socialiste aflate, alternativ sau în alianță, la putere. „Ce s-a întâmplat în Grecia din 2009? Republica Elenă a pierdut un sfert din PIB față de 2008 - date de la finele lui 2013 -, rata șomajului a ajuns de la 8% la 26% - și 57% în rândul tinerilor. Rata sărăciei s-a dublat, o evoluție nemaiîntâlnită pe timp de pace într-o țară avansată de la Marea Recesiune".

Drept urmare „în Grecia se menține deficitul de 12% din PIB, și o datorie publică care a crescut de la 109% din PIB, în 2008, la 175% din PIB, în 2013". Reformele s-au axat, în special, pe creșterea taxelor, fapt care a adâncit recesiunea, creșterea vârstei de pensionare și tăierea unor beneficii sociale. Trei sferturi din datoria publică a Greciei au preluat-o contribuabilii din celelalte țări ale Uniunii Europene, prin tranșele de ajutor, însumând multe sute de miliarde de euro, acordate de la bugetul unional.

Fără acest ajutor, primit în continuare, Grecia ar intra din nou în incapacitate de plată față de debitori, deoarece nu are un acces real la piețe, în timp ce bonduri de 20 de miliarde de euro au scadență de plată în acest an.

În caz că Germania și ceilalți principali cotizanți ai UE nu se vor putea înțelege cu noul guvern (alegerile parlamentare de duminică au fost câștigate de stânga radicală SYRIZA, care este împotriva măsurilor de austeritate impuse de UE, cu riscul ieșirii Greciei din zona euro, neinteresându-l consecințele acestei măsuri) „Berlinul nu exclude (oficial nu o spune) faptul ca Grecia să fie lăsată să revină la moneda națională - drahma. Însă Banca Central Europeană are o poziție tranșantă în acest sens, precizând că va tăia liniile de asistență financiară pe care le acordă băncilor grecești, dacă guvernul rezultat după alegeri nu va avea o poziție, clară, pozitivă, în privința aplicării reformelor, atunci sistemul bancar din Grecia va rămâne fără bani.

Dacă în Grecia lucrurile nu vor evolua într-o direcție pozitivă, în România impactul direct și imediat va fi asupra sistemului bancar, în care băncile grecești au o cotă importantă (20% din capital) în rețeaua de bănci de la noi. În caz că vor exista probleme, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, susține că o soluție ar fi prin preluarea acestor bănci - filialele grecești de alte bănci din sistemul românesc.

Un pericol real al zonei euro este deflația cauzată și de prețul scăzut al petrolului, care în ultimele două luni s-a prăbușit. „O consecință a deflației, de care ar trebui să le fie cel mai rău frică statelor și băncilor centrale, este, însă, creșterea sarcinii datoriei publice. În deflație, debitorii sunt dezavantajați, pentru că rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală, efect invers față de cel întâlnit într-un mediu inflaționist. De cealaltă parte, economisirea este avantajată, pentru că valoarea banului crește. La nivelul datoriilor din Europa - care au tot crescut în ultimii ani - deflația ar putea mări presiuni pe guverne, care s-ar vedea nevoite să scadă cheltuielile sau să facă deficite mai mari.

Cu șomajul la 11,5% și o creștere economică apropiată de zero (la nivel european) pentru banca de emisiune a zonei euro - BCE - opțiunile de relaxare suplimentară au rămas puține, din moment ce dobânda a fost coborâtă la 0%, iar cea pentru depozitele băncilor este în teritoriu negativ."

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, referindu-se la aceste probleme, susține că: „Cifrele din zona euro arată că trăim la nivelul zonei euro cu inflație negativă. Probabil, nu sunt eu cel care să dea verdictul dacă este deflație sau nu, dacă este un fenomen temporar sau unul de durată".

În plus, la problemele existente în sistemul bancar s-a mai adăugat una și mai mare prin creșterea cursului de schimb a francului elvețian, care a dat lovitura de grație românilor (circa 75.000) ce s-au împrumutat la bănci în această valută, al cărui curs de schimb a fost plafonat la 1,2 franci pe euro. Din 15 ianuarie 2015, Banca Centrală a Elveției a renunțat la plafonarea cursului de schimb, lăsându-l liber la aprecierea pieței, curs care a crescut cu 30% față de euro, cât era cu o zi înainte. Bursele din întreaga lume, ca și cea de la București, au fost lovite de un șoc puternic, ca și cei care au de plătit rate la creditele făcute în franci. Pot fi ajutați românii aflați în imposibilitatea de a-și mai plăti ratele? Concret nu prea există soluții, decât realizarea unui acord între bănci și clienții lor privind reeșalonarea plății ratelor pe termen lung, încât să nu se ajungă la insolvență, ceea ce s-a și întâmplat. De asemenea, Parlamentul trebuie să adopte în regim de urgență legea insolvenței personale, prin care ar stopa pe termen de 5 ani executarea silită a persoanelor care nu mai pot să-și plătească ratele scadente și reeșalonarea lor.

Pe viitor, cel mai înțelept este ca românii să se împrumute la bănci în moneda în care li se plătesc salariile - cel mai indicat în lei - nu în valută, a cărui curs se poate schimba (crește) de la o zi la alta.

Lasă un comentariu