Cică era, pe vremuri, un tâlhar mare, numit Cucu. Tot atunci, Sfântul Petru trăia pe pământ, om gospodar, cu casă mare și o herghelie de cai cum nu se mai afla sub soare. Aude Cucu de caii Sfântului și îi fură într-o noapte. Sfântul Petru a ghicit cine i-a furat și a plecat după hoț. I-a cerut lui Dumnezeu să-i dea niște câini voinici și Domnul a făcut lupii. De atunci, cică lupii ar fi câinii Sfântului Petru. Dar, deși lupii îi luaseră urma tâlharului, tot nu l-au ajuns. Era prea întuneric în pădure și Sfântul I-a cerut atunci lui Dumnezeu să-i dea niște făclii; Domnul a făcut licuricii. Dar toate încercările de a-l ajunge pe Cucu au fost zadarnice și, de supărare, Sfântul Petru l-a blestemat pe tâlhar să se prefacă într-o pasăre care să-și strige numele prin pădure. Tâlharul s-a făcut pasăre și, de atunci, rătăcește prin păduri, cântându-și numele. Dar, când vede licuricii, se teme că îl urmărește din nou Sfântul Petru și, de aceea, tace.
Din volumul „Pelerin spre înaltul Cer", apărut la editura „NICO"
