Am crezut că este o traducere inexactă, dar chiar așa este titlul american, numele lordului Charlie Mortdecai în care Johnny Depp este o mare dezamăgire, nu este un la fel de bun actor de comedie ca și în cel de macho, într-un film care a dezamăgit critica internațională, care consideră filmul cel mai prost din cariera lui... dar totuși Gwyneth Paltrow este la fel de strălucitoare ca în Stewardesa și Marile speranțe după Dikens. Mustața lui Mortdecai este într-adevăr oribilă. Ewan Mc Gregor îl eclipsează pe fostul Don Juan de Marco, într-un rol de antistar, fiind îndrăgostit de soția acestuia, Johanna, care totuși rămâne cu celălalt, pentru umorul său, de multe ori negru. Filmul, în care toți aleargă după tabloul lui Goya ascuns de naziști, încearcă să copieze într-o oarecare măsură „Cum să furi un milion" și alte filme de acest gen, dar Johhny Depp dezamăgește profund. Nici eu nu am crezut că o să-l văd vreodată într-un rol atât de slab. Filmul este salvat însă de splendida Gwyneth Palthrow și de peisajele londoneze și din Oxford în raport cu care America pălește. Pentru cine nu știe, actrița a ales să locuiască în Anglia. Îmi amintesc cu amuzament că făcusem odată așa o pasiune pentru ea încât vroiam să mă mut și eu acolo și speram să o întâlnesc... experiența petrecută în Londra, Oxford și Devon fiind de neuitat, colecționând toate revistele în care apărea. Acest film valorifică din plin bibliotecile din Oxford și cultura europeană din această zonă, eclipsând de departe Statele Unite, singura parte pozitivă a filmului în afară de peisaje și superba actriță care a câștigat foarte multă simpatie din partea europenilor prin alegerea ei.
