Șpaga și „cumetria" au sărăcit România!

Am mai scris și cu alt prilej, fără a generaliza: ce „afaceri" a făcut x sau y de se consideră (se recomandă) „om de afaceri"? Și-a creat vreo firmă (companie) în care să lucreze sute (mii) de oameni cu salarii bine plătite, a produs ceva, în urma căruia - din profitul realizat -, în câțiva ani, să ajungă multimilionar (ori chiar miliardar) în euro sau dolari? Da, de unde. Bogăția (averea) sfidătoare a unora - căci sunt și oameni de afaceri veritabili! - a fost realizată, exclusiv, prin fentarea legii, prin furtul din banul public, contracte, cu statul prin falsuri și învârteli comise, fără jenă, prin relații, în sferele înalte ale societății. Cum altfel e posibil ca într-o țară săracă (sărăcită, de fapt!) ca România - cu un salariu mediu ce depășește cu puțin 200 de euro - unii așa-ziși oameni de afaceri, dar și politicieni -, să care banii, în tranșe, cu sacoșele (sacii), să numere milioanele de euro câte o jumătate de zi! Păi, cum: prin matrapazlâcurile citate mai sus și alte șmecherii!

Dar, iată câteva exemple. Conform DNA, în perioada 2009-2010, Dorin Cocoș, fostul soț al Elenei Udrea - și ea cercetată sub control judiciar în dosarul „Microsoft" - a încheiat 16 contracte de împrumut cu SC Euro Hotels International Co SRL, în valoare totală de 544.000 de lei, pe o perioadă de 11 luni. Ei, și? Potrivit anchetatorilor - citați de EVZ și agenții de presă - în 2009, Dorin Cocoș (care și-a băgat în afaceri și odrasla din prima căsătorie, Alin Cocoș!), după ce s-a înțeles cu Gheorghe Ștefan (Pinalti) și cu Gabriel Sandu (în prezent toți fiind arestați), ar fi pretins de la Claudiu Florică și Dinu Pescariu (atenție!) nouă milioane de euro pentru el, 3,9 milioane de euro pentru Ștefan și 2,7 milioane de euro pentru Sandu. Ca să ce? Să-și exercite (Cocoș) influența asupra altor persoane din Guvern și, respectiv, din Ministerul Comunicațiilor și Ministerul de finanțe, pentru a asigura firmelor deținute de Florică adjudecarea contractului de licențiere Microsoft din anul 2009. Cocoș ar fi primit, astfel, de la Florică, prin intermediul lui Pescariu, suma de nouă milioane de euro. Bănet, nu glumă. A fost aceasta o… „afacere"? Sau doar o șpagă barosană, la care un muritor de rând nici prin gând nu i-ar trece că ar putea să ajungă în viața sa de om!

Prin aceste procedee (neortodoxe, vorba aceea) s-a ajuns ca, doar în câțiva ani, conform unui raport al Credit Suisse, România să numere 16.525 de milionari și doi miliardari. Unul dintre miliardari este nimeni altul decât Ioan Niculae, asupra căruia, în urmă cu trei ani, procurorii DIICOT au început urmărirea penală. Pentru ce? Pentru un prejudiciu adus în patrimoniul Romgaz de 126.000.000 de USD, prin aceea că, potrivit DIICOT, combinatele chimice patronate de Niculae au primit gaze ieftine, din producția internă, în timp ce populația era alimentată cu gaze din import. La vremea aceea, ministrul Economiei, care a avizat acele contracte, era chiar Adriean Videanu.

Or, apropo de Videanu: știți ce „avere" avea acesta prin 1990? Un apartament. Care este averea lui, în prezent - după ce, ani la rând, a fost unul dintre cei mai influenți oameni din PDL? -. averea lui este estimată acum la minimum 60 de milioane de euro, conform sechestrului pus de procurorii DIICOT, în anul 2013. Doar palatul său de la Snagov a costat minimum cinci milioane de euro. Palat ce are nu mai puțin de 1.400 de metri pătrați, numără patru apartamente mici și 12 camere. Videanu mai deține acțiuni la mai multe firme care se ridică și ele la câteva zeci de milioane de euro. În prezent (Videanu ajuns într-o celulă din arest), în dosarul de la DIICOT, el mai are sechestru pe vila din Snagov, trei apartamente în București, un apartament în Mamaia, acțiuni și conturi bancare. Întrebare: a acumulat Videanu această uriașă avere (fiind unul dintre cei mai bogați politicieni din România), având și afaceri cu marmură, din salariul pe care l-a avut în funcțiile pe care le-a deținut (ministru al Economiei, Comerțului și Mediului de afaceri, vicepremier, ministru de stat responsabil cu coordonarea politicilor economice, deputat, primar general al Capitalei)? Greu de crezut și de imaginat!

…Am dat aceste „exemple" dintr-o serie ce ne-ar ocupa o pagină de ziar. Ce denotă ele: că așa cum două linii paralele nu se întâlnesc niciodată, tot așa nici agenda populației nu a avut (și nu are) vreo șansă să se întâlnească cu agenda politicienilor, a șpăgarilor - afaceriști. Dovada: averea românilor a scăzut cu 18% într-un singur an, de la 13.667 de dolari pe locuitor în 2012, a coborât la 11.191 de dolari în 2013, potrivit Institutului de Cercetare al Credit Suisse, a doua mare bancă elvețiană, citată de Agerpres. Prin comparație, averea populației din Europa a crescut în intervalul analizat cu 7,7%, la 76.300 miliarde de dolari, iar la nivel mondial, averea controlată de populație a urcat cu 4,9%, la 241.000 miliarde de dolari, conform sursei citate.

Or, pe fondul îmbogățirii nerușinate a unor politicieni și „afaceriști" de doi bani (dar cu conturi în bănci, de sute de milioane de euro!), Eurostat - biroul de statistică al UE - ne spune un trist adevăr (eludat) de guvernanții noștri: 41,4% din populația României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de oameni la nivelul anului 2014. Statistica se referă la cei care trăiesc sub limita sărăciei, considerată la 60% din venitul mediu național. Spre comparație, Grecia - epicentrul crizei datoriilor din zona euro, la care guvernanții noștri fac adeseori referire -, figurează cu doar 11,6% din populație în această categorie, în vreme ce Spania, cu un șomaj de 20%, figurează cu o cotă de numai 4%. Dar ceea ce diferențiază dramatic România de toate celelalte țări este riscul de sărăcie al persoanelor care muncesc, rezultat al politicii salariale. Mai exact, munca nu garantează un standard decent de viață!

De ce această situație? Pentru că, așa cum s-a văzut și ne dezvăluie, zilnic, procurorii DNA (și nu numai), banul „luat" din buzunarul cetățeanului nu ajunge acolo unde trebuie.

Pe de altă parte, retrocedările frauduloase, în perioada 1990-2014, au făcut și ele ca, în România, să se înregistreze o stratificare socială incredibilă: la un pol, o minoritate putred de bogată, iar la celălalt, majoritatea populației sărăcită. Asta și pentru că, în România, toate guvernele care s-au perindat la conducerea țării - fie ele de stânga sau de dreapta - au avut un numitor comun: incompetența. Culmea e că acum, în 2015, cei care au tăiat salariile și au impozitat (deși au vrut să le taie!) pensiile, vor să revină, pe ușa din dos, la guvernare! Deși, conform specialiștilor, guvernarea de dreapta a PDL (acum, „topit" în.. marele PNL!) nu a indus nicio măsură eficientă de încurajare a economiei și, pe cale de consecință, de creștere a nivelului de trai. În schimb, cum s-a văzut, politicieni ca Videanu (și mulți alții din PDL) sau îmbogățit, în câțiva ani, cât un american (ori occidental) în 3-4 generații!

Din păcate, asemenea oameni ne-au „condus" (o fac și acum!) în decursul anilor, au decis asupra avuției naționale - pe care au înstrăinat-o și devalizat-o. De aceea, pe de altă parte, nu mai putem ține deschise unele spitale, nu avem autostrăzi, avem datorie publicăe aproape egală cu PIB-ul, avem cele mai mici salarii și pensii din Uniunea Europeană.

Este trist, dar, la ora actuală, speranța populației nu este atât în Guvern și Președinție, cât este în procurorii DNA, ale căror anchete și dezvăluiri, arestări și, în final (să sperăm, condamnări și confiscări de averi!), vor face, cât de cât, dreptate, într-o țară furată și devalizată!

Lasă un comentariu