*Decența, omenia, bunul-simț, politețea sunt acele flori tot mai greu de găsit în viața și comportamentul oamenilor.*A murit brusc, rămânându-i chipul mirat. În timpul priveghiului, a slujbelor de înmomântare și a pomenii atât de mult l-au lădat preoții, rudele, prietenii, dușmanii și anonimii, încât mă gândeam că dacă bietul mort ar fi știut mai devreme cât este de iubit și de valoros de mult ar fi dat „ortul popii"!*Era acea poveste de dragoste ce părea a nu se mai sfârși. Și totuși, a curmat-o brutal și brusc nemiloasa și necruțătoarea moarte a soției iubite. Mamă bună a copiilor lor. El rămânând trist și îngândurat tot restul vieții. Și murind sănătos și bătrân, dar îndrăgostit de dragostea ei! *Privindu-le din înaltul „Dealului cu acăți", ulițele satului îmi astâmpără dorurile și tristețile anilor copilăriei, trimițându-mi în fața ochilor imaginea dragă a chipurilor bunilor mei părinți și bunici. *Drumeți, rătăcitori pe străzi și ganguri medievale sibiene, cu ecouri târzii în timp, venite din vremuri îndepărtate *Drumul cel mai scurt al simpatiei dintre doi oameni este un zâmbet dăruit reciproc.* Vorba „a fi", pentru români se declină cu rușine în occident! *Târziu, în toamnă, frunzele de aramă ale podgoriilor Târnavelor ne-au vestit începutul culesului strugurilor brumării și că în cramele de la Mica, Jidvei, Bălcaciu, Blaj, Biertan, Dupuș, Râchiș, Nemșa și Moșna mustul strugurilor are aromele tulburelului viitoarelor vinuri medaliate cu aur.*Literatura, dacă n-a murit, o să moară în curând! Nimic nu-i mai sigur ca această sumbră perspectivă. Pentru că și din cauza sărăciei personale a apărut „cenzura" economică. Ca urmare, până și condeierii talentați ai țării, pentru a-și putea vinde produsul minții și al harului de a scrie cuvinte potrivite pe hârtie, „compun" în fuga condeiului o maculatură de doi bani bucata! *Poetul Nichita Hristea Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploiești-m.13 decembrie 1983, București): „A vorbi despre limba în care gândești, este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește".
