Pe vremuri, ca inspector la ISCIR, aveam de verificat o unitate din Reghin și două din Toplița. Deplasarea o făceam cu mașina institutului, o conduceam singur, pe vremea aceea nu aveam șoferi.
La Vinalcool Reghin, cazanul era pregătit, directorul mi-a arătat crama cu vinuri vechi de ani de zile, cu calități deosebite. Fiind la volan, eu nu am gustat din el, dar am primit trei sticle cadou. La plecare, directorul m-a rugat să îi fac un serviciu: să duc o damigeană de 10 litri cu vin unui domn maior de la Miliția din Toplița. Bine asigurată, damigeana a ajuns cu bine la destinație, deși șoseaua Reghin - Toplița era un calvar.
La Miliția din Toplița, aflu că tovarășul maior e pe teren, situație în care îi transmit să mă caute el, la hotelul din stațiune la care sunt cazat, pentru o treabă personală.
Șeful hotelului era o cunoștință veche, mă invită la bufet și îmi pregătește o gustare. Mă uit după fete și observ o blondă înaltă și frumoasă, care vorbea o limbă moldovenească impecabilă. Îmi spune că este din Suceava - Mănăstirea Putna, și că lucrează în stațiune ca sezonieră.
Pe înserat, apare într-o Dacie tovarășul maior Mastan. Mă recomand și îi spun că am un comision pentru dumnealui, iar el mă invită în camera trei din hotel. Cheamă o fată și îi spune ce să ne aducă. Ne povestim multe, apoi cobor și transfer damigeana din mașina mea în mașina lui. Îmi mulțumește și îi șoptește ceva șefului stațiunii. La câteva minute după ce am mers în cameră, la ușa mea a bătut frumoasa moldoveancă. Aflase că sunt și eu din Piatra Neamț și vroia să îmi alunge plictiseala. Desfac o sticlă din vinul de la Reghin și, în timp ce vorbeam cu fata, iar s-au auzit bătăi în ușă. Am deschis și în față mi-a apărut un vlăjgan de milițian. Îmi cere actele personale și ale mașinii, vede paharele de vin și zice: „Vă distrați!". Îi spun că tocmai vorbisem cu tovarășul Mascan, iar când a auzit vlăjganul a luat poziție de drepți, s-a scuzat și a ieșit valvârtej din cameră. Fata îmi spune că tânărul era securistul stațiunii.
Trecut-au anii… De la prietenii din HarCov, am aflat că tovarășul Mastan a ajuns la gradul de colonel, că a avut o activitate laborioasă în prinderea infractorilor de orice fel, că s-a descurcat onorabil. După decembrie 1989, a reușit să scape de linșajul dușmanilor lui de moarte (cum au pățit cei de pe la Odorheiul Secuiesc), a aderat la PUNR, filiala Harghita, iar mai târziu a fost ales în Consiliul Județean.
Cum pe acolo, majoritatea maghiară își făcea de cap, el nu a participat la nicio ședință de consiliu, pentru că toate se țineau numai în limba maghiară, plus că lui nici măcar nu i se permitea să intre în sala de ședințe. Am mai aflat că a fost un colonel bun și cinstit, a apărat ordinea și siguranța poporului român și nu s-a amestecat printre cei care, sub acoperirea cuvântului terfelit „democrație", au furat și au vândut acea zonă zisă HarCov.
Cât despre frumoasa moldoveancă din Toplița, am avut plăcerea să o reîntâlnesc după mulți ani, la Suceava. Ea m-a recunoscut, m-a strâns în brațe și m-a sărutat. Mi-a spus că nu a uitat acea întâlnire, dar că a plecat curând din Toplița. S-a căsătorit cu un inginer din Pașcani, are doi băieți frumoși ca și ea. Mi-a reproșat un pic că, atunci, la Toplița, am fost prea reținut, deși nu era cazul, că doar nu era nici fată mare, nici ușă de biserică. Avuseseră „grijă" șefii să profite de ea. În glumă, m-a făcut „cocoș clapon prost" și m-a sărutat din nou la despărțire.
Am rămas cu un gust amar și cu ceva regrete. Pe atunci eram divorțat, păcat că am judecat prost. Dacă aveam mai multă îndrăzneală, aș fi avut lângă mine, acum, la bătrânețe, o băbuță moldoveancă frumoasă, de la Mănăstirea Putna, unde sub o piatră de mormânt este îngropat Marele și Sfântul nostru Domnitor, Ștefan cel Mare.
