„Azi, mă-ntorc de unde am pornit. Vin acasă, sunt fericit…"

Așa se spune într-un frumos și melodios cântec rostit în grai românesc, în vreme ce Tudor Gheorghe, „protestatarul" hulit de înflăcărații și intoleranții simpatizanți ai unui fost candidat la președinție, mărturisește că pentru el fiecare zi este 1 Decembrie. Și atunci ce-mi rămâne mie să-ți mai spun român statornic în țara ta sau pribeag și călător prin îndepărtate și bogate țări străine? Doar să te îndemn a te întoarce acasă, la tine și în țara ta, măcar cu sufletul și cu gândul!. Ca să încercăm a face împreună un real transfer de demnitate națională și personală, rugându-te frumos a nu te supăra pe mama ta țară, unică în felul ei și de neînlocuit. Doar vezi și tu cât-i de tristă că nu-ți poate oferi mai mult decât îți dă acum, în sărăcia și în necazurile ei!. Înțelege și tu că, deocamdată, România nu poate fi altfel! Ea este așa cum e ea, acum. Adică: frumoasă precum o tânără mireasă și bună ca o pâine caldă, omenoasă precum un copil cuminte și bogată ca un spic de grâu copt. Și cu toate că-i certată pentru necazurile și sărăcia ei, în vatra românească își găsesc sălaș de tihnită odihnă călători din lumea largă, iar noi îi primim cu mult drag, pregătindu-ne să le oferim tot ce avem mai bun și mai sfânt! Datini străbune și gazde omenoase, biserici mândre și mese îmbelșugate!

Lasă un comentariu